EXCLUSIVITATE!

Povestea italienilor care au scris istoria Bacăului

Ajung pe un meleag de poveste despre care nu știam că există în Tîrgu Ocna. Intru într-o curte numai verdeață, străjuită de un alun. Cum întind mîna, cum o creangă plină de rod îmi vine în întîmpinare. Culeg două fructe și descoper cu uimire că sînt numai bune de mîncat. Nea Mitrea, cel care m-a adus în zonă, îmi face cu ochiul. Are el grijă să mai culeagă cîteva. înainte de a intra în curtea ridicată sus, pe o muchie de deal, trec pe lîngă o magnolie care rîde înflorită în soarele dogoritor și-mi spun că tărîmul fermecat pe care mă aflu nu ține cont de vreme și de anotimpuri. Sîntem în a doua jumătate a lunii august și vremea magnoliilor a trecut demult. N-am timp să mă mir. Urcăm tot mai sus, pe o potecă umbrită de ambele părți de verdeață și flori. De după un măr plin de fructe se ivește o casă din povești. Plină de mușcate, cu ferestre vesele, iar în față, cît un ghioc, o curte suspendată în piatră deasupra grădinii. Un brotac, prietenul gazdelor după cum aflu mai tîrziu, începe să orăcăie puternic. „O fi semn de «Bună ziua», ca nu te mai miră nimic aici”, îmi spun, în timp ce în capul treptelor mă așteaptă o femeie numai zîmbet, cu ochii luminoși și cu brațele deschise. Așa am intrat în casa soților Lucreția și Osvaldo Cielo. Strămoșii lui au lucrat cu Anghel Saligny la construcția Marelui pod de la Cernavodă. Povestea lor, după cum ei înșiși recunosc, n-a fost spusă niciodată nici unui ziarist. în zona din jurul orașului Tîrgu Ocna, toate edificiile importante, podurile de pînă în 30 de metri lungime și tunelurile poartă amprenta familiei Cielo. O familie de meșteri care sînt mai români decît mulți alții care au în spate sute de generații pe aceste meleaguri.

Familia Cielo spune cu mîndrie că a pus piatra de temelie la principale și cele mai frumoase edificii din Tîrgu Ocna și din împrejurimi. O familie de meșteri constructori italieni care își trece în arborele genealogic și trei generații de români. Restul generațiilor se regăsesc în Italia, într-un sat numit Trissino, localitate de constructori vestiți, de acolo de unde au emigrat strămoșii lui Osvaldo prin 1890. Era sărăcie în Italia și au emigrat în Regatul României, să-și găsească rostul. La 81 de ani, Osvaldo Cielo rememorează povestea familiei ca pe un roman. Ascult fascinată și ajung la concluzia că întîmplările zbuciumate prin care a trecut familia Cielo sînt desprinse din povești. Dacă nu cumva, realitatea întrece cu mult un eventual scenariu de film. „Era sărăcie în Italia, și așa cum se duc acum românii să lucreze în Italia, așa veneau pe atunci italienii să-și facă un rost la noi. Pe străbunicul meu îl chema Bartolo, constructor și el, și s-a stabilit inițial în Nedelea, un sat din Prahova. El a participat la construcția podului de la Cernavodă, după ce Anghel Saligny a dat zvon în țară să se adune acolo toți meșterii constructori italieni emigrați în România. Străbunicul meu nu a mai stat pe gînduri și s-a dus și el acolo. în Nedelea s-a căsătorit cu o româncă, Ana. Primul Război Mondial l-a prins la Tîrgu Ocna și, după terminarea lui, și-a adus întreaga familie aici. S-au stabilit pe actuala stradă Poet Ion Grămadă”, a povestit Emanoil Cielo, cel mai mare dintre fii lui Osvaldo, care, din 2000, s-a restabilit în sătucul italian de unde a emigrat, în 1890, străbunicul său Bartolo. Bartolo a avut patru băieți, care au format o echipă de meșteri constructori imbatabili și care și-au pus amprenta pe toate lucrările monumentale din zonă.olo toți meșterii constructori italieni emigrați în România. Străbu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!