„Cenesasu”, pisică prezidențială pentru politicieni și jurnaliști

Claudiu BOANGIU

„Auzi, tu ce părere ai despre chestia asta cu doasarele turnătorilor, cu «cenesasu»”, e întrebarea cu care, aproape invariabil, mă pistonează cei cu care mă întîlnesc în ultimele zile. Rîuri de cerneală și de fiere, ba chiar și lacrimi de Muscă, curg, de-o vreme-ncoace, pe tema asta. Teama dinainte de Revoluție, cînd priveam grijulii la cine-i în jur atunci cînd spuneam un banc politic, pare să fi revenit. âi văd pe oameni cum se întreabă, după 16 ani, care dintre cunoscuți or fi fost turnători și dacă au dat „cu ciocul” și despre ei. Nebunia e națională. La talk show-uri, problema este descusută și întoarsă pe toate fețele. Se spun și lucruri deștepte, se fac și unele dezvăluiri, dar elucubrațiile sînt cele mai în vogă. Unii sînt de părere că „turnătorii” care îi dădeau în gît pe cetățenii străini au făcut bine, că așa ar fi făcut și ei, atunci ca și acum. Alții cred că ăl de turna pe unul, turna apoi pe oricine, chiar dacă nu intra în sfera lor de interes, doar pentru că se lăsau prinși în joc. Cei care au tăcut sub regimul de dinainte de ’89, din teamă sau pur și simplu pentru că erau lași, invectivează acum cel mai abitir, sînt de părere unii dintre cunoscuți. Cum o dai, cum o sucești, subiectul e la modă, mai ales dacă nu ai alte necazuri pe cap. Și, dacă e să-mi dau cu presupusu’, io cred că e încă o mișcare „de învăluire” a domnului președinte Băsescu.

Primul om în stat ne-a anunțat, ieri, alaltăieri, că „a venit vremea să fie desecretizate dosarele” celor care au șopocăit tîmpenii la urechea băieților cu ochi albaștri. Mai mult, gest de supremă onestitate (la unii dă bine), a spus că dacă i se dă dosarul său, îl face public. M-a luat sughițul de emoție cînd am auzit vorbele astea de la domn’ președinte! De ce a venit taman acu’ vremea dezvăluirilor și nu s-a întîmplat asta a doua zi după ce a ieșit domnia sa președinte? Nu fac presupuneri, dar întrebarea asta pot să o fac publică și să-i rog și pe alții să se gîndescă la ea. La fel cum sînt curios și de ce Traian Băsescu nu și-a solicitat și făcut public dosarul pe vremea cînd era ministru, că nu-l oprea nimeni. Atunci, l-aș fi crezut băiat de treabă, acum, e cam tîrziu și-s bîntuit de alte idei. Un prieten pensionar, care are mai mult timp la dispoziție pentru a urmări fenomenul, crede că Băsescu și guvernanții nu mai au nimic de făcut în țara asta și o dau, a cîta oară, pe plătit polițe. Mai mult, are el și o bănuială. Crede că domnul de la Cotroceni a iscat o campanie de dezavuare a clasei politice și a jurnaliștilor, dar și un val de desolidarizare în rîndul românilor – pe principiul „divide et impera”. Iar el, cel fără de pată, acumulează capital de încredere și ne privește cum ne dăm de ceasul morții cine a făcut poliție politică și uităm de celelate probleme pe care le avem, zi de zi. Ideea pare credibilă. Și, uite așa, am turnat și eu ce am mai vorbit cu prietenii. Să nu-i uit pe Dragoș Benea și Laurian Lucaș, doi politicieni locali destul de vizibili. Din cîte știu, la Revoluție aveau cam 13 – 14 anișori. Cînd se vor cere dosarele aleșilor, vom afla dacă au turnat la pionieri cine pe cine trăgea de cosițe în pauză sau care erau ăia de fumau în veceu. , turna apoi pe oricine, chiar dacă nu intra în

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!