Mărirea și decăderea castelului de la Dofteana

Ioana contempla imaginea din oglindă fără să o recunoască. âși trecu mîna prin părul bogat și se cutremură: o șuviță bogată îi rămăsese în palmă. Se ridică și merse spre pianul așezat la fereastra înaltă. Ezită înainte de a se așeza la pian. âși trecu doar degetele fine peste claviatură și se ridică din nou. Trebuia să-și cheme camerisa și să o roage să-i mai reteze din păr. „Multe necazuri ai mai lăsat Nicolaie în urma ta!”, se adresă ea cu voce tare unui bărbat pictat aproape în mărime naturală, în constum de vînătoare. La cîțiva ani de la sinuciderea lui, femeia, o frumusețe de necontestat a vremurilor, ajunsese o umbră. S-a retras la Castelul de la Dofteana ca să scape de iscodirile celorlalte prințese și de bîrfele saloanelor bucureștene. Dar de durerea care i-a pecetluit ultimii ani de viață încă nu a scăpat. Prințesa privea în gol spre imensul parc al castelului. Vasile, cu ochii către ferestele castelului, și-a văzut stăpîna. S-a precipitat către grajduri ca să pună șaua pe iapa cea bălană. Poate că astăzi prințesa va ieși din casă și va dori să cutreiere parcul în pasul bînd al iepei. Planurile servitorului însă erau mult prea obositoare pentru Ioana Ghika. Va mai trece ceva vreme pînă cînd femeia își va reveni după drama care i-a cutremurat căsnicia. Și nu va mai reveni niciodată la vivacitatea și efervescența care i-au marcat tinerețea.

Acesta ar putea fi unul dintre episoadele consumate în încăperile superbului castel de la Dofteana, castel care a aparținut familiei Ghikuleștilor, una dintre cele mai productive familii în materie de personalități. Numai ei au dat zece domnitori de-a lungul vremii. Iar Nicolaie Ghika, cel la care facem referire în acest episod imaginar, a fost, printre altele, și guvernator al Băncii Naționale a României. S-a sinucis în anul 1921 din motive rămase neelucidate, ca și bunicul său, Aga Nicu Ghika. Bîrfele vremii vorbeau cu insistență despre situația grea în care ajunsese cea mai importantă instituție financiară a țării, după ce banca a fost antrenată în niște inginerii financiare ale genialului Stoian, zis „Băncuță”. Take Ionescu, primul ministru de la acea vreme, aflat în primul său an de mandat, i-a sugerat ca pentru salvarea băncii să-i remita polițe personale în valoare de 30 milioane lei. Trebuie să reamintim că la acea vreme bancnota oficială românescă era de aur. Istoricii, care s-au aplecat cu minuțiozitate asupra acestei drame, vorbesc despre o discuție furtunoasă cu tatăl său Dimitrie Ghika, în urma căreia a fost învinuit că-și ruinează cei patru copii. Pus în fața acestei alternative, prințul, a ales o cale destul de răspîndită la acea vreme, pentru a ieși dintr-o situație financiară deazastruoasă: și-a tras un glonț în gură. Prințul Nicolaie mai este cunoscut și pentru aportul științific recunoscut internațional pe care și l-a dus în urma expedițiilor organizate în Somalia. L-a însoțit pe tatăl său Dimitrie în expediția știintifică din Somalia, și apoi a mers singur în Maroc, Sahara, Statele Unite, Canada și Alaska. Soția sa, Ioana Ghika, a rămas cunoscută și drept o compozitoare celebră de muzică religioasă. Cam dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial nu se mai știe nimic despre ea.

Mărire și decădere

Castelul și domeniul din Dofteana a aparținut familiei prinților Ghika, ultimul proprietar al acestora fiind Emil Ghika. Domeniul avea în componență castelul propriu zis, o hulubărie și cîteva anexe, grajduri și magazii, un heleșteu și un parc aproape secular în suprafață de aproape zece hectare. Aici se organizau vînători la care vor fi participat un Costache Negri, familia Știrbei sau familile regale. După venirea comuniștilor la putere imobilul a fost dat în folosință Ministerului Sănătății, care l-a transformat în spital TBC. Acesta i-a fost destinația 50 de ani, timp în care nu a investit nimeni nici un sfanț. încet, încet, superba clădire s-a degradat, astfel încît, după revoluție întreținerea ei nu se mai justifica în nici un fel. Prădat de tot ce se mai putea lua și folosi pe la casele sătenilor din jur, castelul a fost pasat dintr-o parte în alta. Penultimul proprietar, Ministerul Culturii și Cultelor, a fost cel care l-a și privatizat. Motivul: „Nu a venit nici un moștenitor să-l revendice. Eu am primit negație de mai multe ori de la Cultură că nu-l vor în administrare pentru că nu au fonduri să-l întrețină. Așa că l-am preluat în 2002 și l-am scos la vînzare și pe Internet”, spunea, cu puțină vreme în urmă, Costică Asaftei, primarul din comuna Dofteana. După două licitații la care nu s-a prezentat nimeni, castelul a încăput pe mîinile unui controversat om de afaceri, apropiat al lui Corneliu Iacobov, care a făcut avere în urma afacerilor derulate cu Rafinăria Dărmănești. „Abia la a treia licitație s-a prezentat Adrian Cadar din Dărmănești, de la firma Mecano Electric Service, care ne-a oferit șapte miliarde de lei pe castel și încă 1,5 miliarde de lei pe parcul din jur și le-a cumpărat”, a mai precizat Asaftei. Doar că nici în mîna acestui ultim proprietar lucrurile nu par prea bune pentru superbul imobil. în anul 2003, un incendiu izbucnit la mansardă l-a determinat pe Cadar să bage clădirea în conservare. Iar după ce PSD a pierdut puterea, aproape că nici nu se mai pune problema să se găsească fonduri pentru refacerea lui. Sătenii din zonă vorbesc despre faptul că acesta ar fi urmat să fie cea de-a doua locație din Bacău, după Castelul Roșu de la Hemeiuși, destinată „relaxării” potentaților vremii, unde Adrian Năstase și apropiații lui ar fi urmat să se dedice vînătorii și destinderii într-un loc mai ferit de privirile lumii. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!