Recurs la istorie

„…Porunca ceasului de față!”

* Controversatul 23 august 1944

După documentele descoperite de curînd, momentul „23 august 1944” a debutat în… 1942! După revenirea din Germania, unde l-a întîlnit pe Hitler, mareșalul Ion Antonescu declara: „Germania a pierdut războiul. Trebuie să ne concentrăm ca să nu-l pierdem pe al nostru”.
La 24 decembrie 1943 Iuliu Maniu cere Mareșalului, în scris, încheierea unui armistițiu și ieșirea României din război. Antonescu neavînd încredere în ruși, tergiversează armistițiul propus de aceștia, care se temeau de realizarea rachetei V4 și de iarna în Carpați, deși se acorda prin acesta o perioadă de 15 zile pentru germani de a evacua „de bună voie”. României i se reduceau substanțial despăgubirile de război și i se acorda „dreptul de a avea o provincie românească în care să nu intre nici un fel de trupe străine”!!!
La 19 august 1944 rușii atacă violent localitățile Sodomeni, Heleșteni, Podul Iloaiei, Iași. Acesta din urmă este pierdut. în același timp portul Constanța este survolat de bombardiere sovietice, două dintre ele fiind doborîte.
La 23 august 1944 mareșalul – refuzînd să încheie armistițiul – este demis și arestat. „Curentul” scrie în această zi: „Este porunca ceasului de față”. A doua zi, triumfător, se scrie „E o trezire din visul urât în care țara se zbate de patru ani, este, după o rătăcire dureroasă și de care poporul român nu poate fi făcut răspunzător, o întoarcere a drapelelor noastre în tabăra glorioasă a alianțelor ferește”. Sovieticii trec prin Bacău după ce la Teatrul „Mărăști” un grup de intelectuali băcăuani îl roagă pe mareșalul Malinovski să cruțe orașul. Podul de pe Bistrița fusese aruncat în aer de germani cu cîteva zile înainte.
La 29 august trupele sovietice intră în Capitală. Ziarele noastre „se gudură” pe lîngă noii stăpîni. „Acțiunea” titrează: „O primire delirantă și o frăție care s-a înfăptuit dintr-o privire”; „Timpul”: „Triumfala primire făcută trupelor sovietice de către populația Capitalei. în mașinile trupelor rusești au fost primiți tinerele muncitoare și muncitori entuziaști”; „Ecoul”: „Flori și urale au întâmpinat pe soldații victorioși ai mareșalului Stalin”; „România liberă”: „într-un delirant entuziasm Bucureștiul a aclamat armata sovietică și armata română, înfrățite în lupta contra hitlerismului” și-i reproșează lui Vinea – de la „Curentul” – că „a început să-și amintească târziu și cam suspect că între noi și marele nostru vecin există o veche alianță bazată nu pe atitudinea guvernelor, ci pe afinitățile profunde, pe o trainică simpatie care leagă națiunile noastre”; „Timpul” descrie o scenă „emoționantă” de pe șoseaua Colentina. O reproducem integral: „Câteva mașini rusești fac popas pe marginea șoselei. Dintre ostași, singur căpitanul lor este mai vârsnic. Poartă în priviri tot seninul cerului adus din îndepărtata Rusie și în gesturi acel calm întâlnit la țăranii stepei. Sobru ca și ostașii săi disciplinați, răspunde zâmbind la saluturile ce i se adresează. Un ostaș de-al nostru ce trece pe alături îi dă prietenește binețe:
– Sdraste, ofițer!
– Sdraste camarad!, îi răspunde acesta.
Dar iată că apare la volanul unei mașini un colonel român. Ofițerul rus se ridică în picioare și salută:
– Zdravei romanski armei!
– Zdravei krasnei armei!”
Ce au însemnat evenimentele de la 23 august 1944 pentru soarta ulterioară a țării și care i-au fost evoluțiile politice ulterioare, pe parcursul a 45 de ani, ne sînt foarte bine cunoscute. Dar, timpul nu mai poate fi dat înapoi!… (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!