Fără prejudecăți

Toamnă românească

Mihai BUZNEA

A ruginit frunza din vii și mustu’ fierbe-n poloboace, rîndunelele și-au luat zborul spre alte zări ale lumii, iar noi am rămas pe loc, ploaia sîcîitoare ne-ntreabă ce-am făcut astă-vară, dar grija frigului ce stă să vină ne îngheață sufletele. Gogoșarii s-au rărit și s-au scumpit, școlarii de la „primară” se pregătesc de-o minivacanță, iar cerșetorii au mai prins un nărav prost – te-njură și te bruftuiesc dacă nu-i miluiești cu niscai gologani, de parc-ai fi obligat să-i iei în subzistență. Guvernul a aprobat în unanimitate bugetul – unul „european” – pe anul viitor, semn că mult-încercata Alianță mai spune și D.A. (la ceas de cumpănă), nu se pune doar de-a bățul, încercînd să-și demonstreze consensul, în vreme ce opoziția „democrată”, cu PSD-ul în frunte, se dă de ceasul morții avertizînd că paralele pentru anul viitor sînt cu mult mai puține și că totul nu-i decît o minciună gogonată. Primul (ministru) Tăriceanu se laudă că a integrat România în UE, granițele se deschid iar pașapoartele devin obiecte de muzeu, pe cele meleaguri străine ne-așteaptă cîini cu colaci în coadă și rîuri de lapte și miere – trai, nineacă! -, vorba coanei Chirița. Pensionarii riscă să facă infarct din cauza emoțiilor care i-au luat în primire – li se măresc pensiile, Steaua vrea să-i aducă cu picioarele pe pămînt pe galacticii Realului madrilen, iar Dinamo își înscrie pe răboj cea de-a unsprezecea bătălie cîștigată în soccer-ul autohton. Parlamentarii, drăguții de ei, și-au mai tăiat o felie zdravănă din tortul Puterii, spre a avea cu ce să călătorească spre orizonturile lumii purtîndu-și mesajul de pace și prietenie; ei și-au întremat serios alocația bugetară care să le permită mașini noi (și luxoase), dar și, la toalete, hîrtie igienică cu frănjurele și parfum de liliac. De, dacă sus nimic nu e, măcar jos(ul) să (le) fie asigurat! Liberalii se dau iar în stambă, își decapitează foștii lideri prin șuturi în părțile dorsale, învățînd noi termeni lexicali, cu „scindare” în prim-plan, iar Mona Muscă bîzîie tot mai insistent că va candida ca independentă pentru Parlamentul ce i-a devenit „prieten drag”. După ce l-a ras și frezat pe ministrul Apărării, președintele Traian Băsescu s-a mai scăldat odată în mulțime(a) de pelerini, la Iași, în încercarea de a mai obține încă o iertare de păcate de la cuvioasa Parascheva. Șogorii noștri din Harghita, Covasna și Mureș și-au reunit vocile în cantata „Vrem autonomie teritorială pentru ținutul secuiesc”, cei de la UDMR vor unitatea maghiarimii, dar numai sub hegemonia lor, drept pentru care au fost huiduiți la marea adunare populară de la Lutița, cartofii lor se vînd pe piața băcăuană cu 7 lei kilul, ori cu 10, dacă-i luăm de la „întreprinzătorii comerciali” inconfundabili la culoare și cu cercei de aur înfipți în urechi. Pîinea stă să se scumpească (gazele și electricitatea i-au luat-o înainte), a apărut Loganul break, moștenitorii lui Malaxa și Auschnitz și-au reintrat în drepturi rotunjindu-și averile (și-așa frumușele) cu acțiuni la Fondul „Proprietatea” de vreo 350 de milioane de euro!
Săracă țară bogată, cum îți numeri tu, toamna, bobocii?! Iată-te și mai stoarsă de vlagă mai ceva ca o lămîie! Nici că se poate să fii mai frumoasă! Căldură avem (încă), fiindcă iarna nu se prea grăbește să vină, dar ne-apucă tremuriciul cînd ne gîndimn că ne paște lipsa de combustibil (din lipsă de resurse… financiare și din cauze de datorii astronomice), iar pînă-n aprilie viitor e-atît de multă vreme…! Mustăriile au intrat în aminitiri cu „au fost odată”, cu mustul și pastrama și mămăliguța servite pe fund(uri) de lemn.
Ce vremuri, dom’le! Care? Cum care? Astea de-acu’! Ori alea care s-au tot dus?! Ministrul Iorgulescu – de la „Cultură și Culte” apelează brusc la măsuri oculte, cîntîndu-le prohodul celor ce l-au slăvit pe „marele erou” și comunismul cu epoca lui de aur și dînd tonul la oda „Lustrația artiștilor”. Cine urmează? Poate pionierii, deveniți între timp bunici, sau șoimii patriei – metamorfozați în politicieni… Apropo! Dacă o ținem tot așa, mîine – poimîine vor intra pe tapet șoferii care-au cărat pămîntul la Canal, constructorii care-au înălțat Casa Poporului, matamorfozată în Palatul Parlamentului, și minerii, care-au scormonit marile bulevarde ale Capitalei spre a face loc Metroului. Ce, ei nu l-au slujit pe Marele Ctitor?
Dar, haideți să nu mai fim atît de sobri în această zi de toamnă românească cu mohorală de dimineață și cu soare cald și strălucitor la amiază. Să ne veselim cu versurile și melodia din șlagărul tinereților unora dintre noi: „Mai dați-le-ncolo de griji și tristeți,/ Viața-i frumoasă, băieți,/ Iu, hu!”. Și ce dacă ziariștii-s niște găoaze, iar Mohammad Munaf – coautor (sau victimă) în răpirea celor trei ziariști români în Irak a fost condamnat la moarte?! Apa Bistriței curge la fel, iar sinistrații anilor trecuți de pe la Rotunda, Comănești ori Agăș se pregătesc să petreacă (halal petrecere!) încă o iarnă în bivuac.
Oricum, drumurile noastre spre Europa sînt larg deschise. Toate, duc spre fericire. Și astfel nici că se putea a fi o toamnă (românească) mai frumoasă!…eaua vrea să-i aducă cu picioarele pe pămînt pe gal

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!