Schimbarea la față

Vorbe vechi și noi,
Despre unii dintre noi!

Pentru că limba noastră românească e „veche și înțeleaptă”, dar și pururi nouă și plină de miez, continuă „povestea vorbelor” celor ce ne descoperă felurite metehne pitite în apucăturile semenilor. Nădăjduim astfel să îndreptăm ce se poate îndrepta. Rămăsesem la litera „b”; vasăzică:
BINECRESCUT, BUNACREȘTERE (om cu purtări frumoase, conduită civilizată); hm, din ce în ce mai rari oameni „binecrescuți” (nu-i vorba de „burtoșii” crescuți și îndopați bine în șunci și puțină „simțire”; felicitări „mass-mediilor” pentru promovarea vulgarității și a neamurilor proaste la ore de maximă audiență și în pagini mult deocheate!); BINECUVÂNTA, BINECUVÂNTARE (cînd prin formule rituale se atrage asupra unui ins ajutorul divinității pentru ca un lucru să aducă folos… cînd se revarsă asupra cuiva belșug, fericire… e-hei, dar cînd primești „binecuvîntarea” cîte unui sfînt „binecuvîntător” din anturajul lui… „dumnezeu” sau chiar a lui „ăl de sus”, ești un om făcut… așa că, dragi compatrioți, vorba lui nenea Iancu, „pupați-l în bot și păpați-i tot” dacă vreți să vă fie cald și bine); BOGDAPROSTE (altă vorbă dintre cele „sfinte” – cînd îi mulțumești atotputernicului pentru oarecari daruri; „de bogdaproste” – cînd ceva e căpătat de pomană; e în obiceiul unora să aștepte pomana altora, un soi de „pară mălăiață căzută în gura lui nătăfleață”, așadar agoniseală nemuncită, pomanageală; cînd umpli pe cineva de bogdaproste vine că-l ocărăști ori îl faci albie de rîmători); BâRNĂ (ce vremuri cînd construiam case sănătoase, ecologice ori alte „utilități” – poduri, fînării, porți etc. – din bîrne, care rezistau la cutremure, miroseau frumos și scîrțîiau de-a mai mare dragul… azi, constructorii de noi „orînduiri” văd paiul din ochii altora și nu văd bîrna din ochii proprii, zicală valabilă mai ales în „lemnoasa” faună a politicienilor și a altor ipochimene contra-naturii…); BOU, BOVINE… (ce hămesit ar fi omenetul fără societatea boilor, vacilor, bivolilor, taurilor… cîtă monotonie, cîtă plictiseală, cîtă subnutriție, ce de vite neîncălțate… aceste blajine lighioane ierbivore se jertfesc neprihănite pe altarul poftelor lumești, alimentîndu-ne cu puzderie de specialități de-ți lasă gura apă… pe lîngă multe cele se cuvine să evocăm rostirile rare și suculente ca: „ce te uiți, bă, la mine ca boul” sau „am văzut-o pe vaca aia cu boul de bărbatu-su la teatru” – de parcă instituțiile de spectacol ar fi pentru vite – ori: „s-a dus bou și s-a-ntors vacă” – lucru în fond imposibil… – și: o creatură de la „coada vacii” poate fi oricînd mai agreabilă decît una „vaca domnului” – oricît de sus-pus bou în post mare ar fi acesta – și: unul căruia nu-i sînt boii acasă poate fi el însuși bou, caz în care zicala nu prea ține … – și: cînd unul paște vaca și altul o mulge e semn de justiție socială, ca de altfel și-n situația cînd boii ară orzul și gloabele se îndoapă din munca altuia… – și: un simbol al purității de caracter – vițelul cu căpșorul lui de bou în curs de dezvoltare, amator de noutăți… – și: un foarte modern mijloc de promovare în staulul mondial: cine fură azi un ou ajunge mîine bou sau chiar mare bou… la urma-urmelor bietul bou e de compătimit dacă ne gîndim că personajul nu-i decît un taur castrat, or se știe că „fuduliile” de mai ieri îi aduceau și lui anume satisfacții… „uf, ce lume, dom’le” mi-a boncăluit deunăzi un boulean comunal!); BOIER, BOIERIE („specie” pe cale de dispariție, înlocuită în ultima vreme de „rasa” unui soi mîrlănesc de „baroni” și „vite încălțate”!); BORȘ (tare mulți mai mănîncă borș în ziua de azi, încurcînd borcanele, ițele, mințind cu nerușinare; ceea ce nu înseamnă că borșul moldovenesc nu e delicios iar oamenii care nu suportă să le sufle în borș fitecine nu-s indivizi demni de toată lauda!).
Dulce-acrișoara poveste a vorbelor noastre românești va continua, desigur, că înainte mult mai este…! (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!