Despre trans-acțiile academice

Un individ acționează, mai mulți indivizi interacționează, dar toți indivizii din lume transacționează. Metodologia Scop-Mijloc, la care am mai făcut referire, sugerează utilizarea în analize – ca pe una dintre triadele fundamentale utile în analiza comportamentului uman în general și a celui managerial în special – a triadei micro-macro-mondo, triada spațială care poate fi „tradusă” și prin dimensiunile mic, mijlociu și mare. La nivelul ființelor umane se regăsește această triadă spațială sub forma particulară de individualitate-colectivitate-umanitate, continuum care presupune existența simultană a acțiunii, interacțiunii și transacțiunii.
Termenul de transacțiune pare a fi unul nou, dar el are deja o largă utilizare în limba română. Desigur, sub o denumire mai… comercială, și anume de „tranzacție” (trans-acție). Mai exact, termenul cu pricina a fost și este larg diseminat în cadrul cursurilor de Programare Neuro Lingvistica (PNL) si de Analiză Tranzacțională (AT). (A nu se confunda cu o eventuală aripă tînără a vreunui partid liberal…). Recomand din toată inima celor preocupați de comunicare (profesori, actori, medici, jurnaliști etc.) să parcurgă traininguri sau să citească literatură cu acest nume. Google și alte motoare de căutare vă pun la dispoziție, în cîteva secunde, sute de adrese de traineri și traininguri care se ocupă de aceste metode de comunicare eficientă și chiar performantă.
Recent, la Slănic Moldova a avut loc prima Conferință Internaționala a Asociației Române de Studii Semiotice (AROSS), prima de acest gen din România și care are sediul la Bacău. „Capii bunătăților” (deja persoane publice de mare notorietate: acad. Solomon Marcus, prof. Traian D. Stănciulescu și prof. Doina Cmeciu) au reușit să asigure o participare națională și internațională de mare valoare, varietatea și utilitatea informațiilor fiind doar o parte a rețetei succesului reuniunii. Desigur, perfecțiunea nu există la oameni (ci doar tendința asimptotică spre aceasta). Acad. Solomon Marcus a avut tinereasca atitudine de a practica un spirit critic mai acut, desigur ca o formă de incitare la îmbunătățătirea comunicării. Neajunsul principal semnalat de domnia sa merită a fi făcut public deoarece el se regăsește încă la multe manifestări științifice și chiar la predarea unor cursuri de către profesori universitari. „Suntem o întrunire a celor preocupați de comunicare, dar unii au arătat că, deși au avut idei interesante de spus, nu au știut să le comunice”. Concret, unii au apelat la facila manieră de a citi un material bine pregătit de acasă, fie de pe calculator, fie de pe foile printate, dar au pierdut la capitolul inter-acțiune și chiar trans-acțiune cu auditoriul. Adică, la capitolul comunicare și marketing. Fiecare actor de pe o anumită piață trebuie să învețe să-și prezinte marfa, altfel alungi clienții… Or, piața serviciilor de educație este una cu caracter vital, respectiv calitatea educației va fi factorul prim de generare a unei anumite calități a vieții. Restul îl vor face mașinile, roboții, calculatoarele etc.
Odată ajuns la acest aspect vreau să subliniez o carență de fond a educației contemporane, sau cel puțin a aceleia încă practicate la noi: lipsa sau insuficiența dimensiunii trans-acționale, respectiv a preocupării de intrare reală în rezonanță cu ceilalți și de transmitere a unui mesaj în mod eficient. Cu alte cuvinte, se poate vorbi despre un marketing al mesajului transmis și chiar de o strategie de management al acestui marketing. Transacționarea mesajului este parte integrantă a actului de predare și de comunicare. Nu întîmplător, Metodologia de evaluare a universităților pune accentul pe îmbunătățirea predării, iar proiectul de Lege a învățămîntului superior propune eliminarea gradului didactic de Lector (de cititor, adicătelea).
În concluzie: profesorii nu doar acționează asupra elevilor și studenților, ci trebuie să interacționeze cu aceștia, dar și să trans-acționeze mesajele care reverberează, pînă la urmă, planetar și umanitar. De aici va veni, sau nu, și nivelul de bunăstare pe care îl merităm (sau nu). (Liviu DRUGUS, Universitatea Bacovia)l în special – a triadei micro-macro-mondo, triada spațială care poate fi „tradusă” și prin dimensiunile mic, mijlociu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!