Dovada impotenței administrative

Ștefan RADU

Mă număr printre cei care am semnalat – atunci cînd a fost cazul, destul de rar – orice acțiune pozitivă a administrației locale din Bacău. De asemenea, am lăsat, întotdeauna, răgazul necesar pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă acest municipiu. Soluțiile nu vin peste noapte, însă nici indolența nu poate fi motivată prin cauze obiective! Unii ar putea spune că „depinde ce vrei să vezi!”… Adică atunci cînd ții neapărat să critici găsești motive; la fel și atunci cînd debordezi de un fals entuziasm. Concrel, în Bacău, poți spune că s-au realizat, în ultima vreme, cîteva sute de locuri de parcare prin cartierele mărginașe. Este adevărat! Numai că în aceleași zone sau în altele au fost distruse tot cam atîtea. în fostele parcări – proiectate și realizate încă înainte de 1990 – au „crescut” garaje de beton, urîte din punct de vedere urbanistic și ineficiente pentru rezolvarea problemei parcărilor deficitare. Zece garaje ocupă 30-40 de locuri de parcare (cel puțin!). Unii spun că aprobările pentru asemenea aberații au presupus „intervenții neortodoxe” (procurorii folosesc termeni mai preciși)… Tot la capitolul „realizări de succes”, fanii administrației consemnează asfaltarea unor artere secundare. Nu mai spun nimic despre dîmburile de pe aceste străzi (aș fi un fel cîrcotaș)… însă traficul tot infernal este și nu pentru că ar fi străzile foarte proaste, ci pentru că de această problemă se ocupă – cred – persoane fără vreo pregătire în domeniu. Există treceri de pietoni marcate după ureche, în exces, și semne de circulație amplasate aiurea, imposibil de respectat. în multe locuri, regulile de circulație sînt absolut opționale.
în fiecare oraș din lumea asta există locuri care dau dimensiunea competenței celor care conduc sau dimpotrivă. Vă dau un exemplu: piața de la Catedrala Catolică, un spațiu care cu minime eforturi ar putea deveni foarte frumos și interesant. Numai că, pe lîngă terenul viran plin de bălării, acolo este un semn giratoriu demn de Cartea Recordurilor. Toată lumea merge pe contrasens, iar pietonii umblă căhui printre autoturisme. Sub tablele – extrem de scumpe, plătite din bani publici – care indică sensul giratoriu parchează toți șmecherii care fac trafic de valută la vedere. Nu există picior de polițist – al Inspectoratului Județean sau al Primăriei – care să încerce (măcar!) să facă ordine în zonă. Terenul pare a fi interzis autorităților. Este raiul valutiștilor, al traficanților de droguri (spun unii) și al escrocilor. Culmea că la doar vreo 300-400 de metri se află Primăria, Prefectura și Consiliul Județean… Vecinătatea cu acest loc rău famat nu pare să deranjeze aceste instituții. Fiind în centrul orașului, este de presupus că pe aici trec mai toți cei ce vizitează municipiul. Vrînd-nevrînd, spațiul devine un fel de emblemă a orașului. Ce demonstrează el străinilor? Poate doar impotența administrativă de care dăm dovadă. Dacă ar fi să folosesc limbajul colorat din piața pe care v-am descris-o, aș spune că „noi, cetățenii, am fost făcuți din vorbe” de toți cei care ne-au promis proiecte și programe generoase pentru acest oraș. Așa cum scriam și altădată, prin multe părți ale urbei miroase a gașcă de neam prost… Dacă nu mă credeți, priviți – și ascultați – la ce se întîmplă în jurul vostru, pe stradă, în cartierul în care trăiți sau în supermarketul în care vă faceți cumpărăturile. în scurtă vreme îmi veți da dreptate…ru asemenea aberații au presupus „intervenții neortodoxe” (procurorii folosesc termeni mai preci

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!