Buni la toate

Mihai BUZNEA

O ciudată metamorfoză îi cuprinde pe politicienii noștri o dată cu accederea la putere a partidului din care fac parte. Asupra lor coboară, brusc, harul dăruirii cu calități și însușiri nebănuite, care îi propulsează în elita conducătorilor providențiali și indispensabili. Decebal Traian Remeș este unul dintre aceștia. Numele lui este vehiculat cu tot mai multă insistență în iultimele zile ca un posibil succesor în fotoliul ministerial al Agriculturii în locul demisionarului Gheorghe Flutur. Argumentele unei astfel de numiri-surpriză sînt servite „la minut”: Remeș a fost un bun ministru de finanțe, iar între timp părul i-a împrumutat culoarea albă a înțelepciunii. Contabilul ce poartă nume de rezonanță istorică mai condusese, prin tinerețe, un ceapeu maramureșan, pentru ca apoi să falimenteze cu succes o societate comercială al cărei principal acționar era. Quot erat demonstrandum! Dar resuscitarea pe considerente de camaraderie politică nu mai e de mult o noutate, astfel că așteptăm minunile alesului DTR în ce privește politicile funciare și de securitate alimentară pe care acesta le va pune în pîine. E, însă, locul să o spunem că lista partenerilor de guvernare buni la toate nu e deschisă de acest nume. Rețetele „la minut” aparțin arcului guvernamental CDR-ist, cel care în urmă cu exact un deceniu, cînd accedea la putere cu cei 15.000 de specialiști ai săi, instala în cel mai confortabil fotoliu al Executivului nou constituit un lider sindical fost procuror, debarcat mai apoi de un profesor de istorie a economiilor naționale și, spre final de mandat, un finanțist de birou. I-am numit pe Victor Ciorbea, Radu Vasile și Mugur Isărescu. Și tot de către aceiași parteneri de coaliție cu țărăniștii creștin-democrați în frunte au fost instalați la ministere-cheie cadre de frunte: Ioan Mureșan – inginer electronist, de la Relația cu Parlamentul la Agricultură, Smaranda Dobrescu – la Muncă și Protecție Socială, Sorin Frunzăverde – rotit de la Mediu la Turism, apoi la Apărare și, mai deunăzi, reciclat înapoi la Apărare, pentru ca și Sănătatea să-și ia, la rîndu-i partea: mai întîi un avocat – udmr-istul Ion Victor Bruckner, iar de mai curînd un contabil – liberalul Eugen Nicolăescu. Trecerile de la o demnitate ministerială la alta se fac în viteze amețitoare, după principiul „postul nostru, omul nostru”. Ce urme lasă respectivii „specialiști” prin locurile pe unde s-au perindat devine, de-acum, treaba istoricilor.
Să fim, însă, drepți pînă la capăt. „Rotirea” și „promovarea” după criteriile intereselor partinice și de grup nu sînt găselnițe ale CDR-ului și nici ale Alianței D.A., ci doar reflexe ale practicilor înaintașilor comuniști, cei care au inventat „directorul de carieră”, plimbat ani de zile, pînă la pensionare, prin lungi șiruri de instituții, unde se făcea remarcat prin incompetență și abuzuri. Dar era omul (ne)potrivit la locul (ne)potrivit, pînă cînd vîrsta îl scotea din circuit. Bacăul și-a avut numele sale celebre, pe care însă nu mai are rost să le pomenim. Și nu este ocolit, nici în prezent, de experiențele în formule adaptate. Carierismul și clientelismul/lichelismul propulsează în scaune înalte personaje care știu să se orienteze, să lingușească și să îndatoreze, după care sînt loviți, subit, de sindromul suficienței și al superiorității. Dovadă că pentru aceia dintre semeni care știu să dea din coate pentru a obține ceea ce cred ei că merită, politica este cea care unește scopul de mijloc și, împreună, îi duc la numitorul comun. în democrația originală românească totul este posibil.cotea din circuit. Bacăul și-a avut numele sale celebre, pe care însă nu mai are rost să le pomenim. Și nu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!