Ascensiuni duhovnicești

îndreptător al credinței

• chipul spiritual al Sfîntului Ierarh Nicolae: n …”îndreptător al credinței și chip al blîndeților”

Acest ales slujitor al lui Dumnezeu s-a născut pe la anul 270 (d.Hr.), în cetatea Patra din Provincia Lichia (Asia Mică). Părinții săi, Teofan și Nona, erau credincioși ai lui Hristos și au dăruit fiului lor o educație în spiritul Evangheliei. Concomitent, primește povățuiri folositoare din partea episcopului Metodie al Patarei. în sufletul său s-a născut, astfel, o neasemuită dragoste pentru cuvintele veșnice ale Fiului lui Dumnezeu întrupat; merge la Locurile Sfinte pentru a contempla mormântul lui Iisus. întors de la Ierusalim, este ales episcop al Myrelor Lichiei, cu voia lui Dumnezeu. A păstorit pe credincioși cu harul blîndeților, dar și al păstrării cu tărie a adevăratei credințe. în anul 325 a făcut parte din Sinodul – adunarea tuturor ierarhilor creștini – de la Niceea, apărînd credința în Sfînta Treime. Atunci s-au format prin inspirație divină primele 7 articole din Simbolul de Credință sau Crezul ce-l rostim la Sfînta Liturghie și la Botez. în amintirea creștinilor, Sfîntul Nicolae a rămas ca un „îndreptător al credinței” dar și ca un „chip al blîndeții” – o pildă de urmat pentru milostenia și bunătatea inimii sale. Din Tradiție se cunoaște modul în care bunul episcop a ajutat un tată necăjit să-și căsătorească cele trei fiice care nu aveau zestre. De atunci a rămas obiceiul ca în seara Sfîntului Ierarh Nicolae să se aducă daruri copiilor. A adormit cu pace întru Domnul la 6 decembrie din anul 342. Moaștele sale au fost așezate în biserica din Myra. în secolul XI turcii otomani ocupă Asia Mică și cinstitele rămășițe pămîntești ale Sfîntului sînt așezate, la 9 mai 1087, în biserica Sfîntul Ștefan din Bari (sudul Italiei). în secolul XIX, mîna dreaptă a Sfîntului a fost adusă în biserica Sfîntul Gheorghe din București. Astăzi este prilej de creștinească bucurie pentru toți cei care cred și urmează Mîntuitorului Iisus Hristos și nu uită exemplul vieții sfinților că Sfîntul Mare Ierarh Nicolae a urmat cu credincioșie învățăturii lui Hristos; credința, blîndețea, milostenia și smerenia au fost virtuțile sale pilduitoare.
Sărbătoarea creștină de la 6 decembrie este o frumoasă anticipare și întîmpinare plină de bucurie a Crăciunului. Sărbătorim astăzi, așadar, cu mare evlavie creștinească, pe Sfîntul Mare Ierarh Nicolae. Pe iconostasele bisericilor este așezată, spre cinstire, icoana sfîntului și contemplăm prin ea chipul Păstorului cel Bun ce poartă necontenit grijă de turma Sa (Ioan 10, 14) călăuzind-o pe calea mîntuirii. Niciunuia dintre sfinții prăznuiți în Biserica Ortodoxă nu i s-au ridicat atîtea locașuri de rugăciune ca Sfîntului Nicolae. De ce? Prin Sfîntul Nicolae avem întruchiparea harică a celor mai alese virtuți creștine. A primit de la părinții săi educația faptei bune a omeniei. în toată viața sa, sfîntul ierarh s-a arătat bun cu toți și apropiat sufletește de cei care aveau nevoie de ajutor. Iar prin minunile săvîrșite a fost organ al Revelației divine. Troparul sărbătorii (cîntare specială închinată Sfîntului) ni-l înfățișează, mai întîi, ca un „îndreptător al credinței” – adică mărturisitor și apărător al adevărului revelat despre deoființimea Fiului cu Tatăl în cadrul dogmei sfintei Treimi. „Chip al blîndeților”, Sfîntul Nicolae a realizat în ființa sa urmarea cuvintelor testamentare ale dumnezeescului învățător: „Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul”.
Arhiepiscopul Myrelor Lichiei a dobîndit „cu smerenia, cele mai înalte și cu sărăcia, cele bogate”. Smerenia este virtutea dumnezeiască, iar darul milosteniei a împodobit sufletul Sfîntului Nicolae, care a respectat fidel glasul Mîntuitorului: „întrucît ați făcut acestea unuia dintr-acești frați ai Mei, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 40).
Meditînd la viața acestui ales slujitor al lui Hristos, înțelegem că el a respectat întocmai și acele cuvinte dumnezeiești: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încît ei să vadă faptele voastre cele bune și să mărească pe Tatăl ceresc” (Matei 5, 16). Viața Sfîntului Nicolae a fost o călătorie dreaptă și binecuvîntată spre împărăția divină. Timpul i-a fost cu adevărat „un interval de eternitate” și, astfel, să invocăm: „Din cer, unde ești, privește cu îndurare către noi, îndreptează cuvîntul și viața noastră păzește și luminează tot mai adînc faptele și credința tuturor, mijlocind Sfintei Treimi înaintea căreia stai astăzi și Căreia ne închinăm, Amin!” (Pr.prof.dr. Constantin LEONTE)lor Lichiei, cu voia lui Du

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!