Speranțe doar cu buletinul

Ștefan RADU

Prima victorie europeană a românului proaspăt aderat este repunerea în drepturi de maximă importanță a buletinului. Sau – corect spus – a cărții de identitate. De la an la an, pîrdalnica bucată de plastic eliberată de Ministerul de Interne a devenit parte esențială din viața noastră postrevoluționară. încă sînt năuc de insistența cu care s-a prezentat pe micile ecrane publicitatea la „credit doar cu buletinul”, o găselniță economică imediat combătută de către Banca Națională. Acum tot despre un fel de credit este vorba: statele europene ne acordă deplină încredere pînă la prima boacănă. Problema este că am devenit cetățeni ai Uniunii înainte de a ne pune în ordine propria ogradă. Avem vreo trei feluri de acte de identitate, unele sînt inacceptabile din punctul de vedere al standardelor vestice, iar în ceea ce privește informarea publicului sîntem la pămînt. Cel mai bun exemplu este chestiunea cardului de sănătate. S-a trîmbițat pe toate canalele că vom primi respectivul document din prima zi a anului, însă la 1 ianuarie instituțiile statului erau „la furat”. Mă uitam la bieții oameni care stăteau cuminți la coadă, în vreme ce funcționarii încă nu terminaseră cu sărbătorile lui Moș Crăciun! Ideea cu primitul acasă, prin curier, m-a distrat la culme. Păi pînă catadicsesc birocrații noștri să rezolve cererea trece concediu programat (și plătit) în străinătate! Eu nu aș miza pe seriozitatea celor obligați să distribuie cardurile. Prefer să-mi cumpăr asigurare de la o agenție de turism și să-mi văd, liniștit, de sejurul meu…
Sloganul „călătorii în Europa doar cu buletinul!” este fals de la început: valabile sînt doar cărțile de identitate. Chiar și cu această precizare, tot nu se justifică entuziasmul debordant ce inundă jurnalele de știri televizate. Și pînă acum puteam circula (relativ) nestingheriți prin Uniunea Europeană, dacă banii din buzunare ne permiteau o asemenea pasiune. De altfel, de cîteva zile tot privesc atent în jurul meu și nu descopăr ceva… altfel! Aceiași oameni obosiți, preocupați de ziua de mîine. Aceleași întrebări fără răspuns despre ce avem de făcut și cum să ne adaptam la avalanșa de reguli noi ce se zvonește că se vor aplica nu se știe de cînd, aceleași salarii de „ghetou european”. Un economist mai hîtru spunea că „nu se găsește în vreun tratat ideea că dacă arborăm drapelul Uniunii la poarta firmei crește productivitatea și profitul”… De fapt, asta-i cheia! Vom fi, oare, mai ordonați, mai serioși, mai prompți? Oricîte speranțe am avea, ele nu se vor îndeplini, peste noapte, „doar cu buletinul”. Soluțiile-minune, rezolvările oferite de-a gata nu fac parte din rețeta integrării. Ilie Năstase, în prima zi a anului, zicea (cu o anume îngrijorare) că „am rezolvat aderarea, însă mai greu va fi cu integrarea”… Și e om care știe ce spune, avînd experiența unei vieți trăite în Occident. Schimbările nu vor veni „la prima strigare”. Va trece o vreme (lungă?) pînă ce vom ieși la lumină. Să nu uităm că și atunci cînd zugrăvim un apartament avem de tras două, trei săpămîni în care ne umplem casa de moloz, stropim cu var mobila, iar starea de disconfort general ne-aduce la disperare. Rupți de oboseală, după ce repunem într-o nouă ordine lucrurile, trăim satisfacția de a avea un cămin mai luminos, mai curat, mai călduros… Bani, muncă, nervi, toate eforturile pentru o viață mai bună… Altfel nu se poate. „Doar cu buletinul” mare lucru nu facem… Poate o datorie în plus…ieși la lumină. Să nu uităm că și atunci cînd zugrăvim un apartament avem

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!