* Comisia de împăciuire – o dimensiune europeană
* Medierea – o nouă profesie pentru soluționarea conflictelor
Problematica vieții cotidiene naște, inevitabil, procese conflictuale și, uneori, degenerative. Schimbarea regimului juridic al proprietății – prin trecerea la forma privată, în detrimentul celei publice – se traduce și prin extinderea și intensificarea conflictelor.
Uneori, aceste conflicte ajung și pe rolul instanțelor de judecată, ca o ultimă încercare de a-și găsi o soluție. Din păcate, adesea, această cale este total neinspirată, fapt dovedit și de diminuarea așteptărilor și a încrederii în actul de justiție. Se vorbește, acum, chiar de o „criză a justiției”, fenomen întîlnit, cu anumite nuanțe, în multe țări. Se identifică drept cauze: a) – procedurile greoaie, mult prea complicate și, ca urmare, inaccesibile multor justițiabili; b) – durata și termenele prea largi acordate pentru efectuarea diferitelor acte procedurale; c) – costurile ridicate și, uneori, disproporționate în raport cu obiectul litigiului; d) – incertitudinea în legătură cu deznodămîntul procesului și accentuarea caracterului părtinitor al actelor întreprinse de autoritatea judecătorească. La toate acestea se adaugă și o cazuistică mult prea numeroasă, sufocantă chiar pentru posibilitățile reale ale sistemului judiciar. În aceste condiții, precaritatea actului de justiție a devenit un fapt obișnuit. Cu toate acestea, oamenii continuă încă să-și caute dreptatea în justiție, deși cota de neîncredere în actualul sistem judiciar este, datorită cauzelor de mai sus, în continuă creștere.
În altă ordine de idei, soluționarea pe cale judiciară a conflictelor în rare cazuri influențează pozitiv armonia și echilibrul social. Fiecare dintre cei aflați în conflict se prezintă în fața autorității judiciare cu încrederea că el are dreptate și insistă ca ea să-i fie confirmată. Cîți dintre cei care au pierdut procese au și fost lămuriți de nedreptatea lor? Mai pot aceștia să aibă o atitudine morală reparatorie față de cel cu care s-a judecat? Deseori, asemenea experiențe îi înrăiesc pe oameni și unii ajung să se dușmănească aproape toată viața. Modul deficitar în care se înfăptuiește, uneori, actul de justiție (nu doar în litera și spiritul legii) generează concluzia că sarcina primă și ultimă a justiției devine una relativ iluzorie. Un răspuns la această stare de lucruri ar consta, în primul rînd, în eliminarea sau atenuarea, pe cît posibil, a surselor de conflict. Din păcate, un asemenea demers este pîndit de riscul ridicolului, avînd în vedere hățișul de interese în care trăim.
Este, oare, posibilă, la noi, evitarea căilor judecătorești și soluționarea conflictelor prin alte modalități? O asemenea modalitate este deja agreată de către legiuitorul român, dar și de organismele Uniunii Europene. Este vorba de instituția medierii, aflată într-o etapă incipientă de organizare, fiind elaborată, în acest scop, Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator. Potrivit legii, medierea reprezintă o modalitate facultativă și amiabilă de soluționare a conflictelor, desfășurată cu sprijinul unei persoane specializate, în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate și confidențialitate. Pot face obiectul medierii conflictele civile, comerciale, cele dintre consumatori și agenții economici, conflictele de familie și chiar cele penale. De reținut că mediatorul nu este obligat să aibă studii juridice de specialitate. Serviciul de mediere se prestează în regim privat. Mediatorii vor fi autorizați de un organism specializat numit Consiliul de Mediere. Ei trebuie să îndeplinească un minim de condiții (studii superioare, vechime în cîmpul muncii, absolvirea unui curs în specialitatea de mediator, buna reputație și apt medical).
Se înțelege că succesul operațiunii depinde, în mare măsură, de priceperea celui care acordă asistența, respectiv de mediator. Acestuia i se cer variate cunoștințe și abilități privind tehnica (inter)medierii. Consiliul de Mediere elaborează acum standardele de formare a mediatorilor în vederea autorizării instituțiilor/firmelor care-și vor oferi serviciile de școlarizare, monitorizînd, totodată, respectarea standardelor și criteriilor de calificare stabilite.
Ne așteptăm să se obțină efecte pozitive în sfera conflictelor și a înfăptuirii mai eficiente a actului de justiție. Noua instituție a mediatorului deschide reale oportunități de afirmare pentru persoanele ce au aptitudini și calificări pentru o astfel de îndeletnicire. (Alexandru Amititeloaie, Universitatea Bacovia)tifică drept cauze: a) – procedurile greoaie, mult prea complicate și, ca urmare, inaccesibile multor justiți
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.