Vlad Marin, liderul Sindicatului de la Spitalul de Pneumoftiziologie din Bacau, e bunic. Evenimentul ar fi fost consemnat, poate, intre cele obisnuite, daca pentru Dom’ Marinica (asa cum ii spun prietenii) n-ar fi fost ca barza sa-i intre in familie, pentru prima oara in cei 60 de ani de viata ai sai, cu o fetita. „Am plins de fericire, Dom’ Petrica” – imi spune prietenul meu. Si il cred, pentru ca l-am vazut, de ani si ani, jinduind dupa fetitele altora, bucurindu-se ca un copil cind le vedea. Locuia in Slanic Moldova cind a pus temelie zdravana familiei sale. Primul copil – un baiat, al doilea – un baiat, al treilea – tot un baiat, al patrulea – ati ghicit, iar un baiat. „Atunci m-am oprit – spune proaspatul bunic -, pentru ca riscam sa injghebez un lot pentru o echipa de handbal masculin”. N-ar fi fost un capat de tara, deoarece Dom’ Marinica chiar a fost sportiv de performanta, la viata lui, handbalist adica. Prima sa nora, Ana-Maria, sotia fiului sau Gabriel, i-a adus, acum, in casa, o bomboana de fetita. Frumusica foc! Soarele daca ar fi cazut pe Pamint nu era eveniment mai mare! Primul lucru pe care l-a facut Dom’ Marinica a fost sa intre direct intr-un magazin de bijuterii si sa-i cumpere o pereche de cercei de aur, ca pentru virsta ei. „Pe de alta parte – mai spune bunicutul -, sotia mea, Aura, statea numai pe la maternitate, nedezlipita. Ce mai, bucurie mai mare nu puteam avea, si-i multumim lui Dumnezeu ca ne-a binecuvintat casa cu un asa dar!”.
Lasă un răspuns