Quo vadis?

Cultura și managementul calității

Ștefan MUNTEANU

în mod paradoxal, societatea contemporană – pe măsură ce își îmbogățește arsenalul științific devine tot mai mult idealistă. Un semn clar că romantismul va reveni, poate ciclic, de fiecare dată cînd va apare o criză de valori. Cert este faptul că, în prezent, comunitățile umane nu se mai mulțumesc cu realizările civilizației, ci vor ca bunurile pe care aceasta le oferă să fie de cea mai bună calitate. Se întîmplă astfel că, chiar dacă în plan axiologic conceptul de „calitate” mai trebuie încă definit, pretențiile liberale sunt îndreptate către perfecțiune, către „calitatea totală”, inclusiv în domeniul managementului.
Despre forța acestui deziderat am aflat, dincolo de ceea ce constat în viața de zi cu zi, parcurgînd lucrarea „Managementul calității”, apărută la Editura „Tehnopres”, Iași 2006, sub semnătura tînărului Andrei Octavian Paraschivescu, o speranță a cercetării din învățămîntul superior băcăuan. Tot din lectura acestei cărți am mai înțeles că distinsul meu coleg face o pasiune din cercetarea managementului performant. Am în vedere faptul că volumul la care mă refer nu este singurul. La aceeași editură a mai publicat în 2004 lucrarea „Managementul calității mărfurilor alimentare”, iar în 2005 volumul „Ghidul calității. Modele, analize și studii de caz”. Mai adaug și faptul că după ce a susținut cu succes un doctorat în chimie, la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, acum este doctorand la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, în domeniul managementului.
Meritul principal prin care Andrei Paraschivescu stîrnește ecou în domeniul său de cercetare este acela că leagă în permanență managementul calității de actul de cultură. El a înțeles foarte bine că apelul societății contemporane la managementul calității are la bază, în primul rînd, stricarea echilibrului între civilizație și cultură. A înțeles, altfel spus, că ritmul de creștere a civilizației, care produce bunuri, este mult mai alert decît ritmul de dezvoltare a culturii, care produce valori. Iar în lipsa unor valori durabile și credibile comunitățile rămîn fără criterii, inclusiv în ce privește calitatea bunurilor consumate, riscîndu-și astfel starea de sănătate. Ideea este că, întrucît, sub presiunea globalizării, ritmul de creștere a civilizației nu mai poate fi stopat, cu toată reacția ecologiștilor, atunci să fie accelerată evoluția culturii. De aceea se apelează la un management de calitate, în toate. Se întîmplă însă că, pentru a realiza un management de calitate, este nevoie de cultură. Altfel spus, prin managementul de calitate societatea contemporană încearcă să spargă un cerc vicios. Acesta este idealismul ispititor al contemporaneității, care îl mobilizează frumos și pe tînărul cercetător pe care îl evoc de această dată.
„Managementul calității”, lucrare dezvoltată pe zece capitole, oferă o sinteză bine gîndită, o cuprindere autorizată a temelor majore de care trebuie să țină seama orice conducător responsabil, indiferent de domeniul de activitate. O carte de mare actualitate, care se raportează la o bibliografie bine selecționată și scrisă într-un stil plăcut. Am în vedere forța și coerența argumentației, claritatea conceptelor și consecvența ideatică.
în mod firesc, mai întîi este prezentată „povestea” nașterii acestei discipline, respectiv contextul travaliului și părinții legitimi. Sunt evocate, în acest sens, contribuțiile aduse de W. A. Shewhart, W. Eduard Dening, Joseph M. Juran, Armand V. Feigenbaum, Kaoru Ishikawa și Philip B. Crosby. M-am bucurat să constat că printre „părinții” disciplinei managementul calității se află și Joseph M. Juran, profesor american de origine română, despre care Andrei Paraschivescu scrie: „Lui Juran datorăm concepte și idei precum: calitatea înseamnă corespunzător pentru utilizare”, „calitatea este conformitatea cu destinația”, „spirala progresului în calitate” ce conține toate activitățile necesare până la distribuirea produsului finit, „trilogia calității” potrivit căreia managementul calității cuprinde trei categorii de procese: planificarea, ținerea sub control și îmbunătățirea calității”.
Șirul reflexiilor este continuat, apoi, cu argumentația privind oportunitatea managementului calității în condițiile societății zilelor noastre, cînd efectele globalizării devin tot mai evidente, cînd programele de „introducere în practica managerială a sistemelor de management al calității sunt diferite de la o țară la alta, de la o organizație la alta și depind de caracteristicile piețelor, de cultura profesională, organizațională și de cultura procalitate”. într-o asemenea situație, Andrei Paraschivescu se consideră îndreptățit să facă următoarea atenționare: „Pasul esențial așteptat de la organizațiile românești din toate domeniile (învățămînt, economie, administrație etc.) este asigurarea calității printr-un sistem de management planificat, condus, ținut sub control și mereu îmbunătățit în funcție de evoluția mediului extern”. Acest îndemn este susținut, în capitolele următoare, cu abordări temeinice privind sistemul de management al calității, respectiv standardele, auditul, măsurarea și certificarea calității, toate direcționate către un management integrat, care să asigure o dezvoltare durabilă și o protecție firească a mediului înconjurător. Ideea este că sistemul de „management al calității reprezintă ansamblu de structuri organizatorice, responsabilități, proceduri, procese și resurse, care are ca scop ținerea sub control a unei organizații în domeniul calității”. Iar concepția predominantă în ultimii ani în „formularea filosofiei calității” este atingerea „excelenței”, respectiv realizarea de produse, procese și servicii cu caracteristici superioare celor oferite de concurență”. Toate, țintind ca finalitate o dezvoltare durabilă, adică „acel tip de dezvoltare capabil să satisfacă nevoile generației prezente, fără a compromite capacitatea de a satisface nevoile generațiilor viitoare, și care evidențiază cerința abordării simultane a imperativelor de dezvoltare economică și de protecție a mediului”.
La capătul lecturii, chiar dacă nu sunt specialist în management, îmi îngădui să remarc faptul că dincolo de mijloacele tehnice de specialitate, cartea oferă și o concepție, chiar o filosofie a lucrului bine făcut. Acum înțeleg mai bine de ce Andrei Paraschivescu se bucură de aprecierea studenților și a tuturor celor care îl cunosc cu adevărat. ânțeleg și de ce uneori este invidiat. Dar dincolo de toate subiectivitatea atitudinilor trecătoare, faptele sunt cele care stau la baza aprecierilor mele. De aceea îl aștept cu noi realizări și promit să-i urmăresc evoluția.alității”, lucrare dezvoltată pe zece capitole, oferă o sinte

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!