Noroc cu Sarcozy

Claudiu BOANGIU

Am întîlnit, ieri, și români fericiți. Nu le crescuse salariul și nici nu le venise pe lume vreun urmaș care să facă pipi din picioare. Unii dintre cei cu care am avut prilejul să mă întîlnesc, sau pe care i-am auzit întîmplător, au adus în discuție pozna cu dispariția ceasului de pe mîna președintelui SUA, George Bush, în mulțimea din Albania. Dar și presupusa stare de ebrietate în care s-ar fi aflat președintele Franței, Nicolas Sarkozy, după întîlnirea cu omologul rus, „țarul” Vladimir Putin. Care mai de care se dădea de-a rostogolul de bucurie că, uite, nu numai la noi se-ntîmplă. Ce dacă Băsescu a ras un păhărel la „Golden Șpriț”, împreună cu principele George Becali, după care a plecat la volanul mașinii?! Gata cu lebedele mîncate de țigani în Viena anilor ’90! Astea-s nimicuri! Iote, ditamai sarkozyul a luat-o pe ulei și a apărut în fața presei internaționale, de-a vuit lumea-ntreagă! Iar urmașii lui Skander Beg l-au făcut la-ncheietura mîinii pe primul om al planetei! Ai noștri, cu belelele lor transnaționale, sînt zero barat pe lîngă „performanțele” ălora, se-ncînta cîrcotașul român! Și, iacă așa, ne-am pricopsit cu un prilej de bucurie națională. Nu c-am fi făcut noi ceva mai bun decît alții. Ci că s-au găsit albanezii să ne bată recordul la pungășii, bucurîndu-se la ornicul liderului de la Casa Albă. (Ce-i drept, în lumea șuților, recordul e unul aparent de neegalat.) Și că alesul franțujilor ar fi pilit mai ceva decît al nostru.
Ascultînd cum erau evaluate cele două evenimente, mi-a venit în minte imaginea fanilor echipei naționale și cea a comentatorilor sportivi. Care, de cînd mă știu, după fiecare înfrîngere suferită de români, se apucă de calcule. în mai toate situațiile este vorba despre cîte meciuri și la ce scoruri ar trebui să piardă contracandidații la calificare, astfel încît să fim noi cei care merg la turneul final. Prea puțini sînt cei care se gîndesc că e de preferat să ieșim victorioși din confruntări, astfel încît să ne deschidem fără probleme calea spre etapele superioare ale unei competiții. Cam așa se întîmplă și acum. N-am strălucit cu nimic, dar fremătăm că „alții” au făcut-o mai de oaie decît „ai noștri”. Rămînem, astfel, o nație cu ochiul lipit de gaura din gard. Așteptînd să sărim în sus de bucurie atunci cînd i-o crapa capra vecinului.en Șpriț”, împreună cu principele George Becali, după care a plec

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!