Mihai BUZNEA
Sfîrșitul încununează opera – spunea un mare spirit antic latin; pentru ca noi, cei de astăzi, să-i completăm ideia: …spre a o duce mai departe. Festivismul ultimei zile de școală ne-a alungat, pentru cîteva ceasuri, gîndurile mai puțin optimiste și întrebările retorice cu privire la starea și perspectivele școlii românești și la șansele generațiilor prezente și viitoare: spre ce ne îndreptăm?
Renunțăm la tradiție, dar ce punem în locul ei? Interminabila tranziție a încorsetat și domeniul educației, care se zbate cu neputință spre a se elibera din brațele unui sistem rigid și neperformant și a-și găsi calea spre adevărata devenire. Dar, dincolo de bunele intenții și declarațiile politicianiste nu se află altceva decît realitatea demachiată de fardurile înșelătoare: o bază materială învechită și anacronică, precară și ineficientă, abandonul în creștere, cu rezultanta lui îngrijorătoare – analfabetismul, și înainte de orice neconcordanța cu cerințele actuale, dar mai ales cu cele de perspectivă ale comandamentelor și trebuințelor sociale și ale unei economii ce se îndreaptă, totuși, spre modernitate. într-o eventuală reprezentare ecografică a învățămîntului românesc actual, diagrama funcțiilor și disfuncțiilor sale ar reprezenta variații bruște cu riscuri de sincope și blocaje. Faptul că școala își are, totuși, eminențele sale nu trebuie să ne ia vederea, să ne poarte cu valul, să ne abată atenția de la rebuturile ei, care sînt cu mult mai numeroase și, deci, cu atît mai periculoase. Primele, majoritatea lor, vor lua calea străinătăților spre a servi interesele altora în așa-numitul exod al inteligențelor. Ceilalți vor rămîne aici sau, în cel mai bun caz, vor îngroșa rîndurile armatelor de lucrători comunitari buni doar la munci de mîna a doua.
Eforturile care se depun nu au substanța și coerența necesare, iar alocările bugetare sînt insuficiente, astfel că baza materială rămîne în suferință cronică. Ambițiile ne sînt mari, dar rezultatele nu țin pasul cu ele. Modernizarea se conjugă la timpul viitor, iar alinierea la standardele europene e doar un slogan frumos și promițător.
Dar măcar acum, cînd se numără rodul semănăturilor din toamna trecută, să fim puțin mai încrezători în puterea de germinare a inteligențelor noastre. Poate, totuși, miracolul se va împlini. comunitari buni doar la munci de mîna a doua.
Eforturile care se depun n
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.