Cu ochii peste gard

Limba moldovenească – Gîtlegăul antiromânismului rusesc

Doru CIUCESCU

În prezent, mass-media din România și o parte din cea de la Chișinău este plină de relatări privind conducerea comunistă din Republica Moldova, care face eforturi susținute de a înlătura elementele românești din patrimoniul cultural al spațiului pruto – nistrean și de a introduce elemente rusești. Lăsînd la o parte interesele politice din spatele acestor manevre, am încercat, ca simplu cititor, să analizez fapte și documente privitoare la așa – numita limbă moldovenească. De aceea mă voi referi, în special, la două documente, toate apărute la Chișinău: un dicționar și un manual de istorie.
Primul document are două denumiri (!?): unul pe copertă („Dicționar moldovenesc – românesc”), iar celălalt în descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții („Dicționar moldovenesc explicativ”). Acest dicționar (autor Vasile Stati) a apărut în anul 2003 într-un tiraj de 5 000 de exemplare sub egida Ministerului Educației și Tineretului al Republicii Moldova.
Următorul document este intitulat „Istorie – epoca contemporană” și îi are ca autori pe Alexandru Roman, Mihai Sprînceană, Ludmila Barbus, Sergiu Albu-Machedon și Anton Dumbravă. Este un manual pentru clasa a IX-a care a apărut în anul 2006 într-un tiraj de 48.000 de exemplare, sub aceeași egidă ca și la primul document – a Ministerului Educației și Tineretului al Republicii Moldova.
Vasile Stati, în „Expunere de motive” la subtitlul „Deosebiri esențiale” scrie (pagina 10): „Limba moldovenească a creat din elemente latine, pe teren propriu și în mod propriu, forme (…) pe care româneasca nu le cunoaște”. În schimb, exemplificarea se reduce la două cuvinte: „mâneștergura” (șervet de mâni) și „morvă” (dudă). La aceeași pagină 10 se declară răspicat: „Exemplele reproduse și altele de acest gen sunt dovezi concludente, definitorii ale personalității limbii moldovenești în raport cu alte limbi romanice, inclusiv cea românească”. În categoria „alte exemple” apare cuvîntul gâtlegău (pagina 172): „Acestea (curente literare) căutau să purifice limba română de unitățile lexicale românești, sărăcind limba română ca atare. Aceste cuvinte gen gâtlegău sau mâneștergura au suferit eșec”. În continuare se menționează faptul că: „Primele texte moldovenești se caracterizează (…) prin prezența unor cuvinte de largă circulație și astăzi în limba moldovenească: măreștergura (șervet) – în Codicele Voronețean din secolul XV”.
Iată, pînă la urmă, care sînt „deosebirile esențiale” detectate de Vasile Stati: în limba moldovenească, spre deosebire de limba română, se păstrează unități lexicale de tip gâtlegău (măreștergura, mâneștergura etc.)! „Măreștergura” este un cuvînt de o atît de largă circulație în Republica Moldova încît un student basarabean care studiază la universitatea băcăuană la care lucrez nici măcar nu a auzit de el… De altfel, lucrarea „Dicționar moldovenesc – românesc” este plină de cuvinte arhaice, desuete, care prezintă interes doar pentru lingviști sau pentru unii scriitori care doresc să devină originali prin resuscitarea unor cuvinte moarte.
Tot în în „Expunere de motive”, dar la subtitlul „Șmecherii politico – lingvistice” se afirmă (pagina 8): „Gălăgia antimoldovenească stîrnită și umflată de anumiți autori românești hiperpolitizați are la bază o șmecherie elementară: înlocuirea limbii naționale a poporului moldovenesc cu forma ei literară, comună și românilor”.
Rezultă faptul că, totuși, Vasile Stati recunoaște că forma literară a limbii moldovenești este „comună”, altfel spus – este similară cu forma literară a limbii române. Această afirmație am avut prilejul să o verific atunci cînd am parcurs manualul „Istorie – epoca contemporană” menționat anterior. Într-adevăr, textul parcă este scris în limba română, cu excepția numai a două cuvinte necunoscute mie: „eser” (pagina 19) și „placat” (pagina 22). În „Dicționar moldovenesc – românesc” (pagina 98) am aflat că „eser” înseamnă „membru al partidului socialist revoluționar din Rusia”. În schimb, pentru cuvîntul „placat” dicționarul lui Vasile Stati nu mi-a fost de folos. Abia într-un dictionar rus – român am aflat că „placat” înseamnă „pancartă, afiș”. (Va urma)omânesc”), iar celălalt în descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții („Dicționar moldovenesc explicativ”). Acest

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!