Să visăm frumos!…

Mihai BUZNEA

Pe noi, românii, nimic nu ne oprește să visăm. Să gîndim la cîte-n lună și stele, să ne facem proiecte, să credem că ele vor și putea fi realizate. Visele prezintă, să recunoaștem, numeroase avantaje: nu sînt îngrădite de nimic, dezvoltă fantezia, întrețin speranța și nu costă bani. în plină criză de terenuri intravilane, cu mare căutare pe piața imobiliară, ministrul Mediului vine cu o inițiativă șoc: promovarea unui proiect de lege prin care executivele locale să fie obligate să asigure fiecărui citadin cel puțin 26 mp de spații verzi!; cu alte cuvinte, să ne alăturăm practicilor de habitat din Uniunea Europeană. Proiectul în sine e cît se poate de generos și îndrăzneț, dar tot pe atît de lipsit de baze reale. Din cel puțin două motive: destinațiile pe care le iau, de regulă, terenurile libere de construcții și pe care se desfășoară adevărate competiții în a se ridica supermarketuri, cartiere de vile sau benzinării; în același timp, diferențele extrem de mari între ceea ce există actualmente și ceea ce se preconizează a se realiza în materie de amenajări ambientale. Exemplele cele mai apropiate de noi: parcul Cancicov mai subzistă cu doar cel mult o treime din suprafața sa inițială și este amenințat cu o nouă restrîngere ce vizează fostul stadion „Dinamo” și locația din spatele acestuia; fostul orășel al copiilor de lîngă sala sporturilor, demolat și apoi abandonat, în așteptarea unor noi utilizări, dar pe care de cel puțin patru ani buruienile cresc în voia cea bună; incintele dintre blocuri – lovite de dezinteres și transformate în locuri virane. Cu cei mai puțin de 4 mp de spații verzi – cît se află la dispoziția băcăuanului, dar și cu politicile edilitare promovate de cei ce s-au tot perindat pe la conducerea primăriei, ne este imposibil să credem că se va putea ajunge prea curînd, sau vreodată, la minimul de 26 de metri, cu cît încearcă să ne seducă responsabilul șef cu mediul, respectiv ministrul Attila Korodi. La primul contact cu acest proiect am fost tentat să-l pun pe seama disfuncționalităților și viziunilor mirifice provocate de temperaturile caniculare ale acestei veri, care unora le-a cam rătăcit mințile. Un fel de Fata Morgana provocatoare de genul „minte-mă, dar spune-mi vorbe dulci…”. La un calcul cît se poate de sumar, numai nouă, băcăuanilor, ne-ar fi necesari peste 5 milioane de metri pătrați, respectiv 500 de hectare pentru amenajarea de parcuri și zone verzi. De unde atîta teren?! Reabilitarea și amenajarea spațiilor abandonate și neîngrijite nu pot rezolva problema decît într-o mică parte. N-ar fi rău nici asta, dar atunci cînd este de explicat și de rezolvat o problemă de interes public lucrurile se mișcă destul de greu. Poate că o consultare populară pe această temă ar găsi unele răspunsuri, unele soluții. Poate că sensibilizarea spiritului civic al unora dintre deținătorii de terenuri ar mai fi o cale. Oricum, întrebările sînt numeroase și riscă să rămînă fără, sau cu răspunsuri foarte puține. Important e să nu ne pierdem nădejdea: cineva, acolo sus, se gîndește și la habitatul nostru. Și chiar că nu e puțin lucru. Ne mai întreține speranțele… mică parte. N-ar

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!