Destăinuiri

Ziua mea de ghinion

Eugen VERMAN

O spun franș, încă de la început: ziua mea de ghinion e vineri. De aceea, vinerea stau mai mult în casă. Nici nu mă apuc, măcar, de citit ceva, că s-ar putea să-mi sară vreo literă în ochi. Din nefericire, s-a întîmplat că vinerea trecută am fost forțat să ies în oraș. Adică în orașul meu, Bacău. Asta, din cauză că iar se anunțase o zi toridă și mă hotărîsem, la insistențele copiilor, să-mi cumpăr un ventilator. Adică să mă fălesc și eu cu aer condiționat. Mi-am zis că, oricum, magazinul e la doi pași de mine și vinerea nu va avea timp să mă… atace. Cu zîmbetul pe buze am intrat în magazin. Cînd am întrebat, vînzătoarea s-a uitat la mine ca la un marțian: „N-ai aflat că de astea nu-s în tot oarșul…!?”. N-am crezut-o și am plecat la magazinul de peste drum. Același răspuns. Fără să mai zîmbesc, m-am dus la unul mai mare, din piața „Florescu”. „Nu, domnule, n-avem de peste o săptămînă…! Și nu mai căuta, că nu găsești nicăieri…”. Nu l-am crezut nici pe acest vînzător de „electrice”. Așa că m-am gîndit preț de o clipă și am mers mai departe, la
„Luceafărul”. E magazinul cel mai mare din județ – dacă o fi așa… și aici trebuie să găsesc. Ce naiba, doar e vară în toată regula, iar dacă nici aici n-au, atunci… Cu gîndul ăsta am intrat și, după ce am aflat că „electricele” sînt la ultimul etaj, am „luat” scările volante – care funcționau – și am ajuns sus, la ultimul etaj al cochetului și supermodernului nostru supermarket. Nici n-am intrat bine și un val de aer fierbinte era să mă trimită înapoi. De fapt, dacă eram sigur că nici aici nu voi găsi ventilator, nici nu mai intram. Dar am insistat, zicîndu-mă că voi rezista temperaturii din marea hală. O femeie cu fața roșie și transpirată – vînzătoare – tocmai fugea spre baie să-și ude fața și ochii cu apă rece. „Așa-i la noi… Dar bine că avem apă rece, că anul trecut ne-au oprit-o…!”. Nu mi-a venit să cred. în cel mai modern magazin din centrul orașului să nu existe instalații de aer condiționat ! Respect pentru clienți? Respect pentru personalul din magazin? întrebări de prisos. Dacă aș fi mai „mare” i-aș pune pe patroni să stea, măcar o zi, aici. Și, eventual, să facă și treabă…
Am plecat cu nervii întinși. Și pentru ca paharul să se umple, călcînd, din grabă, pe o plăcuță dislocată din trotuarul din fața magazinului, aceasta „s-a întors” și m-a lovit cumplit peste „oul” piciorului. Acum abia mă tîrîi prin casă. De-acum, fie ce-o fi, vinerea voi privi lumea de la fereastra apartamentului. E mai sănătos…ul orașului

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!