PUNCTE DE VEDERE

Românii nu sînt cumani

Prof. dr. Dumitru ZAHARIA

într-una din serile trecute, am urmărit la postul Realitatea TV ideile halucinante prezentate de venerabilul domn Djuvara, privind originea cumană a neamului românilor. Surprinzătoare a fost situația în care unii ziariști tineri au exprimat convingerea că acest domn, respectabil ca vîrstă, ar fi exprimat adevărul. Asemenea punct de vedere m-a pus pe gînduri asupra pregătirii unor ziariști de la Realitatea TV. Lipsa de pegătire istorică, incultura acestora, modul lor de exprimare în vorbirea limbii române lasă uneori de dorit, dar acceptarea unui astfel de punct de vedere, cu pretenția de a fi științific, este de-a dreptul o catastrofă. Deruta provocată de unii politicieni a ajuns la cote foarte mari și îngrijorează pe românii corecți și conștienți de pericolele ce ne așteaptă.
Domnul Djuvara, înainte de a se prezenta la postul de televiziune la o oră de mate audiență, trebuia să se informeze și să știe cu precizie că, triburile cumane au apărut pe pămîntul patriei românilor la mijlocul secolului al XI-lea și s-au răspîndit după 1122, atunci cînd a avut loc „sfîrșitul pecenegilor”. Arheologii au descoperit puține morminte cumane pe teritoriul României. Documentele și cronicile contemporane i-au prezentat ca pe niște triburi păstorești, crescătoare de vite, instabile și necunoscătoare a religiei creștine. Nomadismul a fost caracteristica vieții acestor triburi. Poporul român moștenitor și urmaș al dacilor romanizați, era temeinic organizat politic, militar, economic, social, juridic și religios. N-a existat o conviețuire româno-cumană.
Regele Vlad, ajutat de mitropoliți, slujitori devotați ai credinței ortodoxe și sprijinit de armatele bizantine, a rezistat cu succes la Tisa, împotriva maghiarilor, iar la Nistru și pe litoralul Mării Negre a fost victorios împotriva cumanilor, pe care i-a alungat mereu peste Nistru și pe stepele răsăritene, unde au rătăcit pînă în 1236-1241. încercarea reprezentanților Sfîntului Scaun, aflați în Ungaria împreună cu regele Andrei al II-lea, fiul acestuia, viitorul Bela al IV-lea, de a-i creștina la ritul catolic a contribuit la informarea intenționat eronată asupra așezării acestora în Moldova și organizării Episcopiei catolice a cumanilor. Domnul Juvara este tributarul acestei opinii neștiințifice. Noi nu sîntem cumani.
Scrisoarea papală din 14 noiembrie 1234, semnată de Grigore al IX-lea, a exprimat marele adevăr al populării de către români a teritoriului Episcopiei catolice a cumanilor. în documentul păstrat în Arhivele Secrete ale Vaticanului numele românilor a fost scris în formele „walati și valachi”. Aceștia erau temeinic formați ca popor și au fost apreciați drept „națiune”. Corespondențele papale ulterioare îndemnau la așezarea lor în sate și orașe. Dezideratele papale au rămas neîndeplinite, datorită loviturii fulgerătoare tătărăști, din anii 1236 – 1241. Alungați de tătari, cumanii s-au statornicit la sudul Dunării și în Panonia. Rapoartele relelui Bela al IV-lea au prezentat 200 de cumani catolici, „existenți în Ungaria”.
Prezentarea succintă asupra cumanilor lămurește pe români în privința adevărului celor spuse de domnul Djuvara și pregătirea respectivilor ziariști.a cumanilor. în documentul păstrat în Arhivele Secrete ale Vaticanului numele

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!