JURNALUL UNUI OUTSIDER

Proiectul politic salvator

Ioan NEACȘU

Corneliu Coposu a conceput CDR ca singura soluție de a ieși din comunism. PNL, PNȚcd și adevăratul PSD, abia înviate după decembrie 1989, erau prea firave ca să poată lupta cu FSN-ul și, apoi, cu derivatele lui criptocomuniste. Alegerile din 20 mai 1990 au arătat elocvent că electoratul dezorientat și needucat politic este ușor de manipulat de cei care i-au spălat creierul o jumătate de secol. Partidele istorice, fragile față de monolitul derivat din fostul partid unic, au fost infiltrate cu securiști bine instruiți în acțiuni de subminare, în diversiuni subtil construite. Istorica rivalitate dintre PNL și PNȚcd servea tocmai consolidării statului postcomunist. În aceste condiții, o construcție politică în stare să unifice forțele anticomuniste era singura soluție. Geniul politic al lui Corneliu Coposu a reușit să unească sub cupola CDR atît partidele istorice, cît și pe, atunci, activele organizații ale societăţii civile, ca Alianța Civică sau Solidaritatea Universitară. Guvernarea CDR din anii 1996-2000 a întrerupt pentru patru ani degringolada organizată de fostele structuri comuniste pentru a jefui țara, iar domnul președinte Emil Constantinescu a fost singurul președinte cu adevărat democrat pe care l-a avut România.
Ascensiunea economică din anii 2000-2007 este o consecință a politicii de restructurare a economiei dusă de CDR, cu toată opoziția administrației locale, dominată de PDSR, sau a PD-ului – care a sabotat diabolic guvernul din interior. PNȚcd si domnul președinte Emil Constantinescu au plătit scump îndrăzneala de a se împotrivi mafiei nomenclaturiste. Din 2004, PNL a reluat lupta și același PD, cu aceeași persoană malefică în frunte, se străduiesc să-l distrugă. Deocamdată i-au făcut un bine, curățindu-l de „infiltrații” domnului Stolojan. Era timpul ca proiectul politic al lui Corneliu Coposu să fie reluat, deoarece este singura soluție pentru a salva țara. Întîlnirea de la Timișoara, din ziua de Sfînta Maria, este un început care trebuie continuat energic. Manifestul polului de centru-dreapta – un document politic ce va intra în istorie, nu este mediatizat, embargoul mediatic de care vorbește Emil Constantinescu de atîția ani se menține. Electoratul trebuie, însă, în sfîrșit, să înțeleagă faptul că partidele foștilor nomenclaturiști nu au alt scop decît jaful. Priviți la felul cum „negociază” domnul Mircea Geoană: numără voturi, pune condiții, face declarații populiste, se uită în dreapta și în stînga cu frică, lovește pe la spate. Nici vorbă de principii! Corneliu Coposu spunea că în politică orice poate fi negociat, în afară de principii, iar domnul președinte Emil Constantinescu spunea că tocmai principiile doctrinare ale partidelor istorice trebuie făcute cunoscute electoratului. Constatînd faptul că viața politică din România pare să fi rămas cu mult în urma progresului economic, Manifestul de la Timișoara schițează un proiect al României Europene, care nu poate fi pus în operă decît de acest pol de centru-dreapta.
Românii trebuie să înțeleagă faptul că prosperitatea care începe să se vadă acum, după șapte ani de ascensiune economică, este rodul efortului și sacrificiilor făcute de CDR și de domnul președinte Emil Constantinescu în anii 1996-2000. Pentru partidele din polul de centru-dreapta este o datorie istorică și patriotică să preia, ferm, puterea la viitoarele alegeri. Pentru electorat, această victorie necesară este singura garanție a faptului că România s-a desprins, irevocabil, din mizeria în care a zăcut o jumătate de secol, că vom trăi într-o Românie Europeană!
care nu poate fi pus în operă decît de acest pol de centru-dreapta.
Româ

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!