MIEZUL ȘI ESENȚA

Candidați la fericire

Mihai BUZNEA

… Și a fost, ieri, un nou început de an școlar. Tradiție ce vine din secole și care semnifică, la mijloc de septembrie ce ne zîmbește cald și îmbietor, promisiunile de viață veșnică, amintindu-ne de la fel de vechea și înțeleapta zicală „cine are carte, are parte”. Ne-am bucurat să revedem străzile orașelor noastre invadate de valurile tinereții exuberante; un asalt spre devenirea de mîine. Să ne resuscităm optimismul de la tensiunea bucuriei juvenile și a pasiunilor ce răzbat din aceste trăiri de care avem parte în fiecare toamnă. I-am privit cu dragoste pe țîncii ascunși după buchetele uriașe de flori pregătite „pentru doamna”, pe junii imberbi afișînd, pe lîngă toaletele ultramoderne, zîmbetele superiorității „de clasă” față de „boboci” și am reținut, ca de fiecare dată în astfel de momente, morga didactică a dascălilor dăruiți școlii. Nu ne-au scăpat, desigur, nici promisiunile „de bine” ale oficialilor locali prezenți la manifestările inaugurale, reamintindu-ne că, de fapt, „toate-s vechi/ și noi sunt toate…”. Iar noi mergem înainte, pe drumul glorioasei reforme/reformări a învățămîntului, cu speranța că vom ajunge, totuși, într-o anume zi, adică într-o anume toamnă, la adevărul etern: încotro?! Pînă atunci, să nu uităm că ieri puține au fost tăierile de panglici la localuri noi de școală, în schimb au răspuns prezent la cel dintîi apel lăcașurile moștenite încă de pe vremea celebrului dascăl Anton Pann din Scheii Brașovului; adică, cele istovite de trecerea multor ani și lipsite de facilitățile practice cele mai elementare. Și-am mai aflat că multe treburi s-au făcut cu ochii închiși, nicicum cu știință; adică școli sătești lipsite de curet electric dar dotate cu calculatoare!; că rechizitele și manualele au prețuri prohibitive, iar abandonul școlar nu dă semne de ameliorare, din cauza eternelor dificultăți materiale ori a concepțiilor fataliste „se poate și fără…”.
Dar clopoțelul a sunat din nou, cu același glas cristalin, începerea cursurilor și toți acești „candidați la fericire” – copii, adolescenți, învățători, profesori, frați și surori, părinți, bunici – s-au aventurat încă odată în această eternă cursă a devenirii pentru viitor. Startul a fost dat sub auspiciile unor promițătoare perspective. Să vedem, însă, cum vom ajunge la finișul cursei!ele au prețuri prohibitive, iar abandonul școlar nu dă semne de amel

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!