Anul 2012, cind se pare ca protocoalele, legile, tratatele si acordurile – dintre care unele au intrat deja in vigoare – vor modifica iremediabil sistemul relatiilor internationale, este considerat a fi unul hotaritor, care va delimita pragul dintre o Terra nationala si o Noua Terra Globala. Dupa cum se vede din evolutia istorica a omenirii ultimului secol, am intrat in era unei Noi Ordini Mondiale, indiferent de parerile pro sau contra ale celor care studiaza acest fenomen la scara planetara. Sa fie vorba de o utopie sau doar de una dintre acele teorii conspirationiste care infierbinta mintile multora dintre noi? Un raspuns clar si fara echivoc este greu de dat in conditiile unui talmes-balmes informational, al manipularilor de tot felul, al unor asa-zise comploturi mondiale, care provoaca deseori confuzie si deruta in rindul maselor.
Inca din 1947, celebrul autor englez Aldous Huxley tragea un semnal de alarma asupra viitoarei ordini planetare, in Brave New World (Vajnica Lume Noua), un roman profetic de o uluitoare actualitate: „Daca nu vom alege calea descentralizarii, iar stiintele aplicate, in loc sa le folosim pentru producerea unor indivizi liberi, le vom folosi ca un scop in sine, transformind omul intr-un instrument al lor – nu ne vor ramine decit doua alternative: fie totalitarisme nationale militarizate, bazate pe teroarea bombei atomice, care vor duce in final la distrugerea civilizatiei, fie un totalitarism supranational, impus ca solutie la haosul social ce va rezulta in urma rapidului progres tehnologic – in general – si ca o consecinta a revolutiei generate de utilizarea energiei atomice, in special.
Totalitarismul supranational se va transforma in tirania paternista a Utopiei, datorita nevoii de eficienta si stabilitate”. Huxley mai arata in romanul sau ca, intr-un stat totalitar cu adevarat eficient, autoritatea executiva a liderilor politici mondiali si ai armatei lor de manageri va deveni tot mai autoputernica atunci cind va reusi sa controleze o populatie transformata in sclavi, care nu va mai trebui supusa coercitiunii, intrucit va fi singura determinata sa traga in jug. O idee similara este exprimata de Orwell in romanul 1984: „Noi nu ne multumim cu supunerea negativa, nici macar cu cea mai abjecta obidienta. Cind in final o sa va predati noua, o veti face din proprie initiativa. Noi nu-i distrugem pe rebeli pentru faptul ca ni se opun… Ii convertim, le ocupam mintea, ii remodelam”.
Dincolo de toatea acestea, cred ca ar fi oarecum gresit sa vedem in proiectul Noii Ordini Mondiale doar o sete bolnava de putere si control a finantelor si corporatiilor mondiale. Problematica unei noi ordini care sa guverneze omenirea are la baza o veche viziune asupra lumii datata din Epoca luminilor, in care o civilizatie universala poate fi construita din temelii pe baza legalista a unor abstractiuni transcedente (naturaumana, drepturile omului), care ramin aceleasi oriunde si oricind. Dar adevarata miscare globalista se face simtita in perioada postbelica, atunci cind globalistii occidentali isi imaginau lumea ca un Eden corporatist-elitist, in care sa functioneze principiul socialist al „redistribuirii bogatiei”, respectiv, tarile bogate aveau datoria sa ajute tarile sarace, imprumutindu-le sume uriase de bani pentru a-si dezvolta propriile economii, lucru pe care l-au si pus in practica, in decursul anilor. Oare nu si Romania se inscrie printre acele tari?
Pentru multi insa, globalizarea reprezinta un fenomen de uniformizare a produselor si serviciilor, care are ca efect, depersonalizarea consumatorilor si pierderea individualitatii acestora, scopul nefiind altul decit maximizarea profitului corporatiilor si reducerea variatiei marfurilor. Unificarea economica si politica sub stindardul globalismului corporatist are insa si un efect nedorit si anume, acela de omogenizare spirituala si revenirea gindirii unice. (Va urma).
Lasă un răspuns