PUNCTUL PE „I”

Capcane și erori

• o continuare a pledoariei despre acribia științifică

Jean CIUTĂ

într-un articol recent, intitulat „Adevărul și numai adevărul” pledam pentru respectarea spiritului acribic în cercetarea documentelor contemporane, susținînd că acribia reprezintă stilul riguros, conștiincios, exact al cercetării științifice, în general, și al cercetării istorice, în special. Ideea îmi fusese sugerată de publicarea unui grupaj de articole în ultimele numere al revistei „Magazin istoric” cu privire la „capcanele arhivelor securității”. Știut este că printre ultimele măsuri ale guvernanților actuali a fost și aceea de slobozire și accesibilizare a cercetărilor arhivelor fostului PCR și îndeosebi ale „brațului înarmat” al acestuia – fosta securitate. în articole de referință se atenționează faptul că atît la nivel național – central, cît și local, mulți cercetători dornici de aflarea adevărului s-au aplecat cu interes major asupra arhivelor fostei securități ori ale PCR-ului fără o prealabilă discernere privind verosimilitatea conținutului unor documente – înscrisuri – și au căzut în „capcana” unor erori. Și aceasta, de ce? Pentru că informațiile și știrile furnizate de acele surse au fost și sînt vulneranile.
Informatorii securității, securiștii activi întocmeau, de cele mai multe ori, informările și rapoartele lor sub influența unui grad sporit de subiectivitate, determinați de „n” motivații, ceea ce altera conținutul realist al știrilor, iar victimele suportau pe nedrept consecințele acelor informații. în grupajul cu articolele menționate din numerele „Magazinului istoric” se dau și o serie de exemple concrete despre măsluitorii acelor vremuri și urmările nefaste asupra ale celor ce-au suportat „rigorile legiuirilor” comuniste. Precizam, în articolul precedent, că astfel de cazuri cunosc și eu – ca trăitor al acelor timpuri – din zona Roman-Bacău, aspecte semnalate și în opera literară „Tetralogia” romancierului Dinu Zarifopol („Naufragiul” – Iași, 1994; „Moartea lui Levi” – Timișoara, 1997; „Șah la rege” – Timișoara, 1998; „Crima generalului” – Timișoara, 1999).
Și iată cîteva exemple: între anii 1949 – 1950 funcționam ca învățător suplinitor (și student la cursurile fără frecvență ale Academiei Comerciale din Brașov) la Școala din comuna Butea – județul Roman, azi județul Iași. Stăteam în gazdă cu un coleg la preotul catolic Gheorghe Petz. Beneficiam efectiv de privilegiul – cazare-masă fără vreo contribuție personală, retribuția noastră fiind mai mult decît modică. Preotul era un om distins, decan al unei dieceze și absolvent al facultăților de Teologie, Filozofie, Fizico-Chimice la Roma, vorbitor a 4 limbi străine. întîlnirile cu noi, la masă, erau adevărate revelații; ascultamd cu nesaț expunerile din bogatele și variatele lui cunoștințe, fără nici un fel de iz religios (noi eram ortodocși) și cu atît mai puțin politic. Chemat într-una din zile la Inspectotatul Școlar Roman, am fost „preluat” de pe sală de un tînăr cu motocicletă și dus incognito la sediul Securității – care se afla vizavi de Episcopia Romanului. După 4-5 ore de așteptare, căpitanul Davidovici mă cheamă la el în birou, provocînd un dialog haotic cu caracter derutant și conchizînd cu „propunerea” de a-l provoca pe preot în discuții politice, ceea ce eu însumi nu eram orientat, și a-l informa periodic! Sigur că mi-am declinat competența, cu tot avertismentul formulat.
Preotul, pe lîngă spiritul duhovnicesc manifesta și un pronunțat caracter caritabil, ajutîndu-și enoriașii în momentele dificile. La cîteva săptămîni, aflîndu-se în drum spre Iași, a fost reținut de securitate și fără vreo judecată a fost deținut în arest 9 ani de zile. în sat s-a produs o adevărată răzmeriță antisecur i un fel de judecată. Ce motive au avut autorii faptelor? Numai actele întocmite de ei, și măsluite, care au generat evenimentele. Or, astfel de „surse” din arhivele securității pot constitui cercetări istorice acribice, care să reflecte cauzele care le-au produs? Nicidecum! De aceea grija cercetătorilor trebuie să sporească spre a oglindi realitatea acelor timpuri de triste aduceri-aminte.comuna Butea – județul Roman, azi județul Iași. Stăteam în gazdă cu un coleg

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!