Gigi europeanu’

Ștefan RADU

Am spus-o și altădată: nu sînt microbist, nu înțeleg de ce se face atîta agitație în jurul mingicarilor ce-și zic fotbaliști și nici nu pot înțelege de ce se entuziasmează națiunea atunci cînd se vorbește în public despre sute de mii de euro plătiți la negru, cash, de parcă n-ar exista Fisc în țara asta! în consecință, pentru mine, meciul dintre Steaua și Sevilla are cu totul alte conotații decît cele sportivo-fiscale. Bravada cu care ne plictisește de fiecare dată patronul acestei echipe a potențat penibilul în care a eșuat clubul dîmbovițean. După părerea mea de necunoscător, scorul ar fi trebuit să fie (încă din prima repriză!) vreo 5-0 pentru spanioli. în teren se aflau niște sportivi de excepție, relaxați, dornici de victorie și de spectacol, care aveau în față niște „profesioniști ai miuței”, cu mințile blocate la șperțul de 30 de mii de euro (adică o pensie medie pe 20 de ani pentru fiecare stelist!) promiși în caz de victorie. în plus, arbitrul central (ăsta ce pensie o fi avînd?!…) a pus umărul la trocariciul românesc, uitînd să acorde un penalty spaniolilor și dovedind că suferă de orbul găinilor la multe faze confuze create de steliști. însă nici măcar așa rezultatul (absolut normal!) nu a putut fi răsturnat. Oricum, românii ar trebui să se bucure șapte zile la rînd că tabela nu a arătat scorul meritat (vreo șase, șapte puncte diferență)…
Să nu fiu înțeles greșit: nu am nimic personal cu băieții de la Steaua și nici nu am trădat neamul trecînd în tabăra spaniolă. însă recunosc faptul că mi-am dorit înfrîngerea aceasta. Motivul? Pericolul european pe care îl reprezintă Gigi Becali (pe acest subiect nu vreau să fiu nici imparțial, nici neutru; pentru că între bine și rău, între nesimțire și modestie, între cinste și hoție nu te poți declara neutru sau imparțial). Acest om își alimentează continuu atitudinea bolnăvicioasă de mare apărător al nației, conducător providențial care crede că poate umbla prin țară cu valiza plină de euroi și – astfel – problemele României se vor rezolva de la sine. Nici în comediile cu frații Groucho nu am descoperit astfel de personaje… Dacă ar rămîne în sfera sportului, a aranjamentelor de la nivelul ierbii, lucrurile ar fi benigne. Nici nu m-ar interesa: ar fi problema microbiștilor, a galeriilor și mingicarilor plătiți la negru. însă în momentul în care perspectiva de a deveni parlamentar european nu mai este doar o iluzie în mintea unui om care și-a atins toate limitele, atunci eu, român simplu, mă îngrozesc la gîndul că la Bruxelles mă va reprezenta un ins care umblă cu sacoșa plină cu bani prin Parlamentul European pentru a-i premia pe cei care votează într-un fel sau altul. Nu pot, nici în glumă, să mă identific, în lumea globală de astăzi, cu un asemenea prototip politic. De aceea, înfrîngerea de la Sevilla mi se pare providențială (urmează meciul cu Dinamo…). După ce a dat cu bîta în baltă insultîndu-l cumplit pe Hagi, era nevoie de un alt eveniment pentru a accentua căderea în sondaje a acestui candidat la europarlamentare. Deziluzia provocată microbiștilor prin evoluția penibilă a echipei, defilarea arogantă cu geamantanul plin de bani (scos din țară de parcă n-ar mai exista Poliție de Frontieră și vameși la Otopeni), declarațiile pompieristice și lipsite de logică sînt convins că vor trezi la realitate măcar pe cîțiva dintre susținătorii patronului din Pipera. Tentativa lui Gigi de-a cuceri Europa se arată falimentară (chiar dacă vorbim, acum, doar de fotbal) și asta nu trebuie să întristeze națiunea. Ba chiar aș zice că tot răul este spre bine!…e și-a atins toate limitele, atunci eu, român simplu, mă îngrozesc la gîndul că la Bruxelles mă

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!