Disesiunile continuă

Liderul sindicatului Rafinorul cere echilibru în relația cu acționarii Rafo

• Ion Marian crede că nu este momentul revendicărilor salariale

Formularera de noi revendicări salariale la Rafo este considerată de liderul sindicatului Rafinorul, Ion Marian, neavenită în acest moment, în care rafinăria a fost repornită, după mai bine de un an și jumătate de staționare, și în care piața petrolului și alte probleme afectează suficient de mult funcționarea acesteia. într-un comunicat de presă trimis ieri, 31 octombrie, Ion Marian aduce mai multe argumente în susținerea opiniei sale și face un scurt istoric al Rafo, de la încetarea activității de producție, în ianuarie 1999. „Nu vreau să fiu tranșant în opiniile mele – declară liderul de sindicat -, dar las opiniei publice să aprecieze dacă Rafo a dat sau nu țeapă salariaților, în ultima perioadă, așa cum susțin unii, în condițiile în care actualul acționar a salvat întreprinderea de la faliment și a menținut forța de muncă”. Opinia sa este total opusă celei a viceliderului George Plăieșanu.

Rafo avea, în anul 1999, circa 3.000 de salariați cînd și-a încetat prima oară activitatea, din motive economice, dar și influențe politice. „La acel moment – spune Ion Marian – salariile erau sub nivelul din celelalte rafinării”. Pînă la sfîrșitul anului, prin restructurare, au plecat 500 de salariați. Au urmat ani grei de schimbări, de staționări, dar în care sindicatul a negociat și a reușit chiar dublarea salariilor. Mai mult, în perioada 2000 – 2002, fără ca rafinăria să repornească, au fost angajați alți 500 de oameni, iar după repornirea din 2001 sindicatul a obținut o nouă majorare a salariilor, cu sută la sută. „Această etapă de staționare – a opinat liderul sindicatului -, dar și majorarea salariilor, au creat o confuzie generală la nivelul comunității și oficialilor instituțiilor statului, care nu mai înțelegeau nimic din ce se întamplă la Rafo, cum de este posibil să se acorde majorări salariale fără argument economic”. Alte luni de funționare și de staționare au urmat, iar în anul 2004 se declanșează procedura de reorganizare judiciară. A fost anul unei concedieri în masă, a 450 de salariați, cei transferați în mod artificial ca plus de schemă de la Rafinăria Dărmănești.
în perioada mai 2006 – august 2007, singurul care s-a implicat financiar pentru achitarea obligațiilor curente și salariale a fost actualul acționar, Petrochemical Ltd. „Intervenția acționarului majoritar, Iakov Goldovskiy – spune Ion Marian -, printr-o infuzie financiară, a evitat intrarea în faliment. Numai pe componenta salarii, s-au alocat aproximativ 70 de milioane dolari, cu toate drepturile salariale, fără un program de restructurare, chiar dacă legea prevede cu totul altceva”. în luna august Rafo a repornit și s-a început achitarea creanței către bugetul de stat, cu o primă tranșă de 100 de milioane de euro.

Acționarii achită datoriile la stat

Pînă la afîrșitul lunii noiembrie, s-a promis achitarea integrală a creanței la bugetul de stat, inclusiv alte creanțe, ceea ce va duce la finalizarea Programului de Reorganizare și realizarea conversiei creanțelor în acțiuni. Sindicatul a solicitat administratiei „RAFO” majorarea salariilor, din octombrie, cu aproximativ 30%. Directorul general a acceptat o primă tranșă de 5% și o alta după finalizarea Programului de Reorganizare, în decembrie 2008, în medie cu 17%. Consiliul sindicatului nu a acceptat varianta, iar directorul general a hotărît, fără a mai încheia un act adițional la Contractul colectiv de muncă majorarea salariilor cu 5% din octombrie, etapă urmată de alte majorări. Mai mult, pentru „optimizarea structurilor de posturi normate”, administrația a inițiat și un program de restructurare, în limita a 29 de salariați lunar, pentru ca în următoarele trei luni să fie disponibilizați maxim 100 de salariați, în principal din structurile personalului TESA. „Nu știu dacă poate fi vorba de o «țeapă» aici – a mai declarat Marian -, iar eu am considerat că nu a fost, în toți acești ani, nevoie să folosim forța maselor și manifestațiilor de stradă, atît timp cît sîntem cu salarile la nivelul din celelalte rafinării”.
Rafo are, în prezent, probleme cu achiziționarea țițeiului, la cotațiile actuale pe piața internațională, unitatea neavînd surse proprii de extracție, vizavi de costurile energetice, pentru care în scurt timp își va crea propriile module de producție a energiei electrice, cu vînzarea produselor printr-o rețea proprie, în care trebuie să facă noi investiții, dar și cu plecarea salariaților în străinătate. „Este clar că Rafo trebuie să investească în continuare în majorarea salariilor, în raport cu răspunderea postului normat, dar și în dezvoltarea producției. Aceasta va duce la scăderea numărului de personal, dar noile salarii cred că vor fi competitive” – a conchis liderul de sindicat. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!