Sportul național

Mihai BUZNEA

Cine fură azi (doar) un ou e un mare bou! – este sloganul neocapitalist românesc, o readaptare cu specific național a vechii ziceri cu oul și boul în versiune antedecembristă. înzestrați cu acest talent ce vine din vremuri imemoriale și adaptat permanent la năravurile timpului, o parte dintre concitadini ne-au dus faima cam peste tot în lume, așa că doar la auzul denumirii de român autohtonii își trag fermoarele la buzunare și cască ochii în patru. Isprăvi de dată recentă ne atenționează că această străveche îndeletnicire pe bază de iuțeală de mînă și nebăgare de seamă face o inconfundabilă carieră pe cele meridiane ale lumii, dar și pe la noi, pe-acasă. Așadar: trei boxeri din lotul național al tricolorilor prezenți la campionatele mondiale, printre ei – și un băcăuan, au dat iama prin magazinele newyorkeze, de unde au încercat să-și procure suveniruri pentru rudele și amicii de acasă. Au fost făcuți grogy de camerele de luat vederi, împachetați și trimiși ramburs în țară. Cazați într-un hotel bucureștean, componenții lotului de rugby al Rusiei s-au trezit, dimineața, fără echipamentul de joc, care peste noapte se evaporase, pur și simplu! Hoarde de tineri fără căpătîi, de pe la noi, fac mangla prin Roma și Paris, la Londra și Belfast, punînd un ban grămadă pentru zile negre. O mină de aur spațiul acesta european, din care „minerii” noștri știu să extragă maximum de profit cu minimum de efort de pe urma naivilor cetățeni de baștină!
Hoția de toate felurile a devenit un sport național, în care boul e victima tradițională. Cei mai de-o vîrstă cu veacul (abia trecut) își amintesc, cu siguranță, de o întîmplare definitorie ce a făcut, cîndva, ocolul lumii: un străin – neamț, sau așa ceva, venit în țară pentru niscai interese, călătorește, noaptea, într-un compartiment de tren în compania unui singur pasager. Dimineața, la hotel, constată cu stupoare că-i lipsesc indispensabilii cu care fusese îmbrăcat. Nu reușește să-și explice cum de putuse să pățească așa ceva și e uimit de inventivitatea românului. Explicația exista, însă: un fir de la partea de jos a indispensabilului, ieșit de sub manșetele pantalonului, atrăsese atenția pasagerului, care, curios, îl deșirase pînă ce se alesese cu un ghem de lînă. Astfel, corpul delict al furtului nu mai exista, iar partenerul de călătorie se făcuse nevăzut prin cine știe ce gară urîndu-i neamțului, în gînd, o zi bună!
întîmplările pe care le-am realatat, ca și multe altele văzute, nevăzute, neștiute, nespuse, alcătuiesc, ca puzzle, imaginea noastră în lume. Care deformează și caricaturizează adevărul și ne fac, astfel, extrem de mult rău. Faptele bune, onorante, ale conaționalilor, săvîrșite în diferite situații-limită – precum în cazul atacului terorist din gara Madrid în urmă cu trei ani, la Roma și prin alte părți – sînt întinate și trecute în umbră de furturile, hoțiile și găinăriile celor care profită din plin de libera circulație în spațiul intercomunitar și de legislația permisivă din țările de adopție vremelnică. Sînt atacuri la imagine, dure și greu de vindecat, de pe urma cărora o majoritate de zeci de milioane este infamată și suferă de pe urma minorității de cîteva mii sau zeci de mii. Punerea la punct a acestor infractori de duzină prin „aplicarea constituției” e o chestiune ce ține de imperativele politicilor pe care guvernanții noșptri au obligația să le promoveze cu cei de-acasă, dar mai ales cu „rătăciții” de-afară. Altfel, riscăm ca sportul nostru național să ne aducă noi performanțe de ocară.ormează și caricatur

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!