Jurnalul unui outsider

Despre violență

Ioan NEACȘU

Săptămîna care a trecut a abundat în acte de violență. Cazul țiganului care a tîlhărit (zice el!), a violat și asasinat (zice presa!) soția unui ofițer de rang înalt din marina italiană a isterizat întreaga Europă. De la primarul Romei pînă la extremiștii fasciști, un val de resentimente s-a abătut asupra românilor, deși ei nu au nici o vină. Englezii protestează împotriva italienilor care-i fugăresc pe țigani din taberele improvizate la periferia marilor orașe, de teamă că aceștia se vor duce în Anglia. Italienii îi expulzează pe „imigranți”, neînțelegînd că au de-a face cu cetățeni ai Uniunii Europene, nu cu marocani, sau kurzi! Obligația guvernului italian de a-i integra este la fel de mare ca obligația guvernului român, sau englez. De fapt problema țiganilor se dovedește a fi nu o problemă a României, ci a Uniunii Europene, dar violența cu care este tratată de presa italiană și de politicieni, confuzia, voită sau nu, care se face între țigani și români arată faptul că nu doar la noi, ci în întreaga Europă există o anomie generată de impactul unor valori sau prejudecăți de peste ocean asupra unei civilizații care avea – și eu sper că încă mai are! – propriile ei valori. Soluțiile punctuale sînt mai degrabă comice. Francezii le-au dat unor țigani stabiliți la Paris porci să pornească o afacere în România. După cîteva luni, ambasadorul Franței la București s-a dus în Banat să vadă cum merge afacerea țiganilor și a constatat, uluit, că aceștia …mîncaseră toți porcii! Parlamentul European trebuie să găsească o soluție continentală și viitorii noștri europarlamentari ar putea avea o asemenea inițiativă. Ferească Dumnezeu ca Europa sa nu devină o junglă umană, mult mai periculoasă decît jungla africană!
Mediatizarea excesivă a violenței produce o continuă escaladare. Se ajunge astfel la violența de pe stadioane, unde după suporteri, acum se bat și fotbaliștii, și arbitrii, chiar și stafurile cluburilor! Violența pe șosele face zilnic victime. Violența din școli duce chiar la crimă: tinerii se omoară fie în școală, fie la discotecă. În Crângași s-a furat un bancomat cu totul, în timp ce OTV-ul transmite în peste trei sute de ore un „serial” despre crima de la Brașov. În sfîrșit, culmea violenței a fost atinsă la B1TV, unde mi-a fost să aud cel mai violent discurs politic din gura celui viclean, care a profitat de invitația „nașului” pentru a înjura în stînga și în dreapta. Pînă și la o emisiune de cultură, cum este cea a domnului Cristi Tabără, s-a discutat despre violența în familie. Domnul profesor Constantin Enăchescu enumera printre cauzele violenței egoismul, dorința de posesiune, nerespectarea rolurilor (în familie, dar și în societate), în sfîrșit ura care în sufletele oamenilor înlocuiește iubirea cea propovăduită de Iisus Hristos. Domnul profesor vorbea despre o nevroză familială, dar eu cred că putem vorbi și de o nevroză socială, ale cărei cauze trebuie căutate nu doar în importul unor valori străine de spiritul nostru, ci și în lipsa unei educații la care să concure familia, școala, biserica, instituțiile de cultură, mass-media, dar și în excesiva toleranță față de infractori, în lipsa de eficiență a autorității exercitată de poliție, justiție, celelalte instituții ale statului. O violență în masă, deci cu circumstanțe agravante, cum a fost cea organizată de elevii băcăuani în „ziua chiulului” a fost privită cu toleranță, chiar cu simpatie de către unii directori, chiar de către domnul inspector general. Problema violenței trebuie tratată cu maximă seriozitate, dar nu emoțional. Ceea ce fac televiziunile cînd transmit un jurnal plin de crime, accidente și violuri, urmat de un film cu același subiect mi se pare o violență informațională la fel de gravă cu a locatarului de la Cotroceni. Zîmbind cinic, o „ziaristă” debita zilele astea truismul că știrile proaste se vînd bine. Este adevărat, dar și drogurile se vînd bine.
ŽłĽ±T´Žł0g Ş Helvetica-R român, sau englez. De fapt problema țiganilor se dovedește a fi nu o problemă a României, ci a Uniunii Europe

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!