Drapelul xenofob a fost purtat de extrema dreaptă, însă, în mod ciudat, tocmai politicienii de stînga au alimentat starea conflictuală, fapt recuns…

CITAT:
Drapelul xenofob a fost purtat de extrema dreaptă, însă, în mod ciudat, tocmai politicienii de stînga au alimentat starea conflictuală, fapt recunsocut și de reprezentanții socialiștilor.

are foto cod „ital” – Pentru italieni romi sau români e totuna

Macaronarii din politica italiană vor “toleranță zero” pentru români

George MARTIN

Cînd am ajuns în Italia, în urmă cu o lună și jumătate, vorbeam în șoaptă, la început. Nu doream să atrag atenția asupra faptului că veneam din România, pentru că politicienii italieni tocmai declanșaseră isteria generală împotriva românilor. Regizorul Giuseppe Tornatore, deținător al premiului Oscar, fusese bătut și jefuit de doi români; soții Guido și Lucia Pellicciardi, din Treviso, fuseseră uciși cu sălbăticie de doi albanezi și un român, iar spălătorii de parbrize din Florența, considerați ca fiind în totalitate români, fuseseră scoși în afara legii.

Italienii de rînd n-au nimic cu românii

Cînd am ajuns în Milano, n-am mai vorbit în șoaptă. Pentru că oneștenii și băcăuanii stabiliți acolo nu vorbeau nici ei în șoaptă, iar italienii de rînd nu aveau reacții de ostilitate față de români. Pe stradă, în baruri sau restaurante, în magazine, în biblioteci, precum și în alte locuri publice, vorbeam în românește, tare, fără ca vreun italian să ne spună vreun cuvînt de rău, fără ca măcar să ne arunce vreo privire ostilă.
Același lucru l-am observat și în Torino, unde toți italienii pe care i-am întîlnit, fără nici o excepție, ne-au tratat în mod politicos, ba chiar s-au arătat dornici să ne fie de folos.

Xenofobie alimentată de politicieni

Deși italienii de rînd nu s-au dovedit animați de sentimente ostile, viața politică a Italiei a început să clocotească de furie împotriva românilor, iar presa a început să aloce spații largi pentru declarațiile politicienilor. Ministrul de Interne, Giuliano Amato, a propus, într-o scrisoare adresată cotidianului “Corriere della Sera”, să fie adoptat modelul “toleranței zero” față de imigranți, în special față de români, după exemplul primarului din New York, Rudolf Giuliani. De atunci și pînă acum, controversele pe această temă s-au ținut lanț. “S-a declanșat o polemică otrăvitoare”, spunea ministrul Justiției, Clemente Mastella.
Drapelul xenofob a fost purtat de extrema dreaptă, însă, în mod ciudat, tocmai politicienii de stînga au alimentat starea conflictuală, fapt recunsocut și de reprezentanții socialiștilor. “Se coboară pragul toleranței în privința imigranților, regulari sau clandestini – spunea Bobo Craxi, lider al socialiștilor italieni și subsecretar de stat la Ministerul de Externe. Este un fenomen care produce îngrijorare și care trebuie controlat de forțele guvernamentale, și nu alimentat, așa cum fac unii administratori ai stîngii democratice”.

CASETA 1

Stînga dă frîu liber dreptei extreme

Pentru că au alimentat furia extremei drepte, politicienii de stînga au fost aspru criticați, inclusiv de către Giuseppe Tornatore, victima românilor, care nu a dorit ca pățania lui să fie folosită pentru exacerbarea violențelor. “Cuvinte precum «toleranță zero», în gura oamenilor de stînga, nu îmi plac deloc – a spus Tornatore. Pentru că implică o cultură care nu ne aparține: să faci din fiecare țînțar armăsar, să consideri un spălător de parbrize egal cu un răufăcător, să te uiți la fiecare imigrant ca la un pierde-vară, căruia dacă îi merge bine ne enervează, iar dacă îi merge rău ne fură, și să consideri că românii sînt delincvenți doar fiindcă doi dintre ei ți-au făcut rău. Dacă am gîndi așa, germanii, după masacrul de la Duisburg, ar fi autorizați să creadă că noi, italienii, sîntem toți mafioți”.
Alberto Asor Rosa, critic literar, scriitor și om politic, personalitate marcantă a vieții culturale și politice italiene, consideră că alianța dintre stînga și dreapta, în problema imigranților, este “înspăimîntătoare”, motiv pentru care a anunțat că renunță la statutul de intelectual de stînga. “Puneți laolaltă aproape întreaga totalitate a electoratului de centru-dreapta cu majoritatea celui de centru-stînga și veți obține acest înspăimîntător amestec de conformisme, această întîlnire de voințe înarmate”, a afirmat Alberto Rosa.

CASETA 2

Paravan pentru incompetența guvernanților italieni

Tot Alberto Rosa a descoperit și unul dintre motivele pentru care stînga a bătut palma cu dreapta: distragerea atenției publicului de la adevăratele probleme ale Italiei. “Cînd mă duc să vînez muște, la mine acasă, cu ziarul înfășurat, fac lovituri atît de zgomotoase, încît cîinele meu, speriat, fuge în altă cameră: el crede că a început Al Treilea Război Mondial – explică, foarte plastic, Alberto Rosa. în același fel se comportă primarii noștri. Zdrobesc muștele: astfel, publicului i se distrage atenția și nu se gîndește la altceva”.
Alți intelectuali italieni au ajuns la concluzia că guvernanții se folosesc de problema imigranților români pentru a-și ascunde incompetența în a găsi și aplica politici de integrare eficiente. Gad Lerner, un renumit jurnalist italian, susține că administrațiile locale din Italia ar trebui să-i sprijine mai mult pe imigranți, “însoțindu-i pe un parcurs al cărui rezultat final nu poate fi decît o cetățenie deplină”. Iar ministrul Familiei, Rosy Bindi, îi sfătuia pe primarii și prefecții care se întrec în a face liste pentru expulzări “să nu uite că măsurile de siguranță cele mai sigure, cele care dau cele mai bune rezultate, sînt cele ale integrării, și nu cele ale fricii”.

CASETA 3

Liber la excese

Știam de isteria care i-a cuprins pe politicienii italieni, dar mă plimbam liniștit pe străzile din Torino, convins că populația nu s-a lăsat atrasă în capcana xenofobiei. însă un incident m-a pus pe gînduri. în timp ce așteptam tramvaiul, într-o stație din centrul orașului, pe la zece seara, o gașcă de tineri violenți, vreo 10-15, aflați în stare avansată de ebrietate, și-a făcut apariția în stație. Erau italieni, vorbeau în italiană, și erau extrem de gălăgioși: urlau și făceau gesturi amenințătoare. Mă aflam în celălalt capăt al stației, iar cîteva tinere asiatice și cîteva bătrîne italience au venit cu toatele înspre mine, s-au făcut ciorchine în jurul meu, de teama tinerilor violenți. O bătrînă mi s-a adresat, înspăimîntată, dezaprobînd comportamentul huliganilor. I-am spus de două ori că sînt italieni, nu români, iar femeia a înțeles.
Cu gașca de bețivani nu s-a întîmplat nimic, pentru că era vorba de italieni. Dacă ar fi fost români, e sigur ce ar fi urmat: toate ziarele de a doua zi ar fi urlat că “găștile de români terorizează populația din Torino”, iar politicienii, de dreapta și de stînga, ar fi făcut spume și mai mari la gură.
Pentru că au alimentat furia extremei drepte, politicienii de stînga au fost aspru crit

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!