Cuart și Terțiu

Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Leon cel Mare

Știți ce rămîne în veci? Sufletul. Trupul se face țărînă. După o vreme,
nici oasele nu mai rămîn; toate se fac nimic. Asta-i și porunca cea
dintîi, că pămînt ești și în pămînt vei merge. Dar sufletul nu moare
niciodată. Sufletul rămîne în vecii vecilor, că el este duh și nu poate
să moară. Așa l-a făcut Dumnezeu. De cînd murim și pînă la 40 de
zile, cînd are loc judecata particulară a sufletului și se hotărăște de
Dumnezeu unde o să stăm, la bine sau la rău, pînă la judecata de
apoi, este un timp de tranziție, adică un timp provizoriu, pentru drepți
și pentru păcătoși. Cînd moare omul și cînd își dă sufletul, în clipa
aceea apar în fața lui atîția diavoli, cîte păcate a avut omul, și atîția
îngeri sfinți, cîte fapte bune a avut el în viață. Așa arată Sfîntul Efrem
Sirul. Și este o mare luptă atunci. Că sfintele puteri se luptă cu diavolii
cum să ia sufletul, că ei zic că este al lor, că are păcate mai multe; iar
îngerii zic că are mai multe fapte bune. Și este o mare luptă și de
aceea se teme sufletul să iasă din trup. I se leagă limba cînd vede
toate astea. El vede atunci multe, dar nu poate să spună. El ar spune:
„Uite, cîți diavoli au venit!”.
ntul
Grigore de Nissa ne spune de ce-i zice frate. Pentru că și îngerul și
suf

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!