Moda clasamentelor îl includea, acum trei ani, printr-un top alcătuit de „Ziarul Financiar”, între primii zece vizionari din România. Topul voia să arate care sînt oamenii care au văzut mai departe decît cei din jurul lor, astfel încît conduc o afacere de succes și care, evident, ar putea avea un cuvînt de spus și în ceea ce se va întîmpla în viitor în economia națională. Astăzi, președintele societății Agricola Bacău, Gheorghe Antochi, împlinește 65 de ani, iar evoluția sa confirmă clasamentul din 2004.
Gheorghe Antochi este președintele societății Agricola din 1996, cînd aceasta era deja cunoscută în mediile de afaceri românești și internaționale, ier destinele omului și ale firmei s-au contopit în ultimii 11 ani, pentru că societatea din Bacău a traversat poate cea mai grea etapă de la înființarea ei, ceea ce a impus o anumită atitudine managerială. L-am ascultat vorbind, despre problemele agriculturii românești, din 1982 încoace. Avea personalitate, șarm și era convingător mai mult decît oricine. M-am considerat privilegiat, față de alții, ca un student care a apucat prelegerile unui profesor rar. Nu cred să fie mulți cei pe care să-i fi refuzat cu ceva și știu bine că dacă nu a putut ajuta cu mai mult și-a cerut sincer scuze.
S-a născut în satul Vatra, din Hudeștii Botoșanilor, este căsătorit și are două fiice. Este doctor în agronomie din 1997, dar a ocupat, pe rînd, diverse funcții în întreprinderi agricole din județul Bacău, unde a venit, ca inginer, în 1966. A fost director de întreprindere agricolă de stat, directorul Direcției Agricole a județului Bacău timp de nouă ani și apoi încă patru ani a coordonat strategia politiicii agrare pentru județul Bacău din structurile fostului comitet județean de partid. Din 1991, însă, a fost adus în Ministerul Agriculturii pe funcția de secretar de stat, apoi doi ani a condus reprezentanța Agricola Internațional în București. „Nu am un CV prea încăcat, dar mă mîndresc, în mod firesc, cu tot ce am realizat în viață – ne-a declarat, chiar ieri, Gheorghe Antochi. Dar, vă rog scrieți acolo și despre ce-a mai mare avere a mea: nepoții, de la cele două fiice. Ruxandra, de 9 ani, George – 3 ani și Caroline – un an. Profesorul care m-a îndrumat la doctorat spunea, excepțional, că, în viață, copii sînt capitalul, iar nepoții dobînda”.
(Petru DONE)
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.