Anonimul revoluționar

Ștefan RADU

Recunosc: urmăresc foarte atent comentariile de pe net ale cititorilor articolelor mele. Este un feed-back foarte rapid și dezinhibat de orice ton oficial. Cîtă vreme există posibilitatea de păstrare a anonimatului, oamenii se tem mai puțin de urmările atitudinii lor. însă mă întreb de cine se tem acești români inteligenți, utilizatori de tehnica IT, dornici să-și exprime opiniile? Este, cumva, o reminescență a altor vremuri cînd ne temeam de propriile noastre opțiuni? Cineva, mai zilele trecute, mă „amenda” pentru caracterul general al observațiilor mele. âmi cerea imperativ să dau nume și fapte concrete. Persoana în cauză părea că știe mai multe decît mine. Păi dacă avea cunoștință de asemenea hoții politice și acte de corupție de ce nu nominaliza (exact așa cum îmi cerea mie)? Eu am convingerea că nu doar anumite figuri ale politicii și administrației din România sînt vinovate de starea economică, morală și culturală a acestei țări. De aceea par a fi „general” în argumentațiile mele. Cred că sistemul este corupt și prost croit. Să vă dau un exemplu: Traian Remeș a fost înjurat și în timpul guvernării CDR, cînd era ministru al Finanțelor. Inventase, atunci, taxa pe scaune și pe mese pentru restaurante. Pentru ideile lui aberante nu a fost exclus din jocul politic. Ba dimpotrivă: a ajuns ministru al Agriculturii și a făcut o pasiune pentru pălincă și caltaboși. Pe de o parte electoratul de dreapta l-a promovat, democratic, prin vot, în fruntea țării, iar pe de cealaltă parte sistemul fără principii care funcționează în politica noastră l-a propulsat în scaunul ministerial. Acum a fost dat afară. Merge mai bine țara? Agricultorii simt, cumva, că prosperă? în nici un caz! Sistemul își vede de ale lui indiferent de „rotițele” care conjunctural au ajuns în pozițiile cheie.
Un alt caz este cel de la Ministerul Finanțelor. După plecarea intempestivă (pe hol, la o țigară…) a „cîrnățarului” Vlădescu a venit marea speranță Vosganian. Recunosc faptul că a fost o vreme în care îl admiram pe acest politician. Părea că chiar se pricepe la chestiunile despre care vorbea cu-atîta patos. De cînd răspunde de mamutul numit „Economie și Finanțe” pare depășit de probleme. încurcă toate procentele, datele lui nu coincid cu cele ale BNR, iar încăpățînarea cu care ignoră semnalele grave precum devalorizarea leului, creșterea deficitului și inflația în plină explozie devine de-a dreptul suspectă. Acum aflăm că sîntem campioni în Uniunea Europeană la numărul de taxe și impozite pe care le plătim sub atenta supraveghere a liberalului Vosganian. în 2004, am sperat că vin vremuri fericite pentru economie, mai ales pentru micii întreprinzători (electoratul liberal tradițional). Că sistemul birocratic se va simplifica și că fiscalitatea va sprijini dezvoltarea clasei medii. Rezultatul se vede cu ochiul liber…
Chiar dacă au caracter de generalitate, eu încerc să-mi susțin public opiniile. Poate nu-i îndeajuns… însă îmi amintesc de Decembrie 1989. Am ieșit în stradă, am organizat niște patrule de tineri (majoritatea studenți), am făcut ce-am crezut că este mai bine. Unii au stat ascunși prin debarale, au privit la TV Revoluția și au așteptat să vadă în ce direcție se înclină balanța. După vreo lună au devenit cei mai critici oameni: erau experți în analiza evenimentelor și știau cu exactitate unde s-a greșit. în parc, la rînd prin piață sau în cercurile de amici își exprimau convingerile talibane (așa fac și acum). însă tot nu s-au implicat public. Au preferat cvasianonimatul protector. Sistemul – așa prost croit cum este – se poate schimba doar prin asumarea opiniilor și acțiunilor de către fiecare membru al comunității. Duminică votăm. Iată un moment în care vă puteți elibera de preconcepțiile păguboase și să gîndiți rațional, pentru propriile voastre interese. De asemenea, nu poți aștepta o viață ca, de fiecare dată, altcineva să exprime public frustrările și nemulțumirile tale. Anonimatul nu poate fi revoluționar, ci doar gregar sau bîrfă inutilă de cartier… Sistemul este așa cum îl ajutăm noi să se dezvolte…m mai puțin de urmările atitudinii lor. însă mă întreb de cine se tem acești români inteligenți, utili

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!