Oborul de vite a ajuns raiul celularelor

• în fostul tîrg de animale, programat să aibă loc joia, găsești telefoane mobile, haine de piele, încălțări, numai animale, nu • doar un nene rătăcit cu godaci în portbagajul mașinii și trei cai priponiți mai amintesc de ce a fost cîndva aici

În fiecare joi, la Bacău, este o tradiție să se organizeze oborul săptămînal. De cînd a început organizarea acestui tîrg și pînă acum, oborul a luat nenumărate forme. Dacă înainte, în obor se vindeau numai animale, cereale, scîndură și cele trebuincioase omului la țară, astăzi în tîrg se găsesc de la haine de piele la telefoane mobile. Cumpărătorii, în marea lor majoritate sînt oameni de prin satele din jurul Bacăului, dar dacă ei au venit joi la tîrg să-și cumpere un animal, au avut surpriza să găsească un tîrg gol, pustiu, unde cîțiva țigani cu trei cai priponiți de un gard acostau pe oricine le ieșea în cale și îi întreba dacă nu vor să cumpere un cal. Puțin mai încolo de ei, într-un portbagaj, stăteau îngesuiți cîțiva godaci de maxim 15 kilograme, care își așteptau cumpărătorul. Pentru un godac, vînzătorul cerea cam 1.700.000 de lei, dar dacă erai tare în negociere, îl scoteai pe bietul porc în maxim 1,3 milioane de lei, avînd în vedere penuria de cumpărători.

Dacă îți cumperi un porc, este normal să pleci acasă și cu un celular, sau cel puțin așa au socotit șuții care erau răspîndiți în tot tîrgul. La ei găseai o varietate de telefoane mobile vechi și folosite, pe care le vindeau la niște prețuri astronomice. Un telefon pe care din magazin îl poți lua cu puțin peste 1.200.000 de lei, în tîrg îl cumperi cu 1,4 milioane de lei, sau chiar mai mult. Și dacă nu ai o husă la proaspăt cumpăratul telefon, un țigan cu mustățile lungi și răsucite îți oferă o geacă de piele „naturală” la numai 300.000 de lei. În rest, mai erau răsfirate ici, colo cîte o tarabă la care se vindeau haine nemțești la kilogram, sau adidași originali la super prețul de 100.000 lei. Cel mai aglomerat loc era intrarea în tîrg, unde și-au expus marfa doi comercianți. Unul vindea mobilă de lemn de la Vrancea și celălalt, venit tot din aceeași zonă, comercializa butoaie de fibră de sticlă. Oamenii au adus marfă din belșug în speranța că vor vinde tot. Tîrgul de animale de odinioară s-a transformat astăzi într-un loc unde se comercializează de la fier vechi pînă la telefoane mobile. Doar cîțiva godaci într-un porbagaj și trei cai priponiți de un par mai amintesc că în acel loc, în fiecare joi, ar trebui să fie tîrgul de vite. (Alexandru COVACI)