Împliniți, neîmpliniți, mai frumoși, mai simpatici, sau cum oare or fi arătînd dragii mei colegi? Ce mai face „X”, pe unde-o mai fi „Y”? Sînt întrebări pe care și le pune orice om care își revede colegii de liceu. O poantă, remenorarea unei pățanii, constitutie deliciul unor ceasuri ce devin repede clipe eterne ale vieții. Toate se fac, de obicei, la 10 sau 20 de ani de la absolvirea liceului. Dar ce te faci dacă îți revezi colegii de clasă, alături de care ai tras și bune, și rele după aproape jumătate de veac? Cum arată, dacă mai trăiesc, cei ce au îndrumat pașii spre viață? O întrebare la care singurul în măsură să ne răspundă este pictorul Ilie Boca. Deși a depășit ușor vîrsta maturității intelectuale, maestrul băcăuan a aflat cu mirare că unii dintre cei cu care a petrecut teribilii ani ai veacului ’50 s-au gîndit la o întîlnire. Și, generos cum îl știm, Ilie Boca și-a făcut drum spre Cluj, pentru a-i revedea pe cîțiva dintre colegii săi. „A fost prima întîlnire la inițiativa unei colege de-a noastră din Cluj, care este profesoară la liceul pe care l-am absolvit și noi. Am urmat liceul la Cluj, între anii 1956-1961, și uite că acum, după 43 de ani de la absolvire, ne-am revăzut. Îmi amintesc că noi am fost prima promoție cu 12 clase la Liceul de Artă. La întîlnire am fost vreo 11 persoane. A venit și o profesoară de 91 de ani, și o alta de 75 de ani”, ne-a povestit maestrul Ilie Boca.
Fiind o promoție de artiști, celor 11 foști liceeni nu le-a fost greu să se recunoască unii pe alții și prin alte modalități decît strigarea numelui. „Nu ne-a fost dificil să ne recunoaștem, pentru că ne-am regăsit gesturile. M-am bucurat să-l revăd pe un fost coleg care a ajuns antrenor național de Judo la Deva, un alt coleg actor. Plus că am primit numeroase telegrame de la cei plecați în afara țării”, ne-a mai povestit Ilie Boca. Amintirile din acea perioada sînt numeroase și plăcute. A stat în camara lui D. R. Popescu, studentul Aristide Buhoiu i-a luat interviu, a asistat la cîteva prelegeri susținute de Lucian Blaga. Dar a cunoscut și momente mai puțin plăcute. „Au fost și clipe plăcute, dar și amintiri dureroase. Îmi amintesc că, după ce ne-am întors dintr-o excursie, directorul nostru, Moțiu, un om foarte cumsecade, a fost prins de Securitate, exact în clipa în care cobora din tren și trimis la închisoare. A fost condamnat la ani grei de temniță. Am aflat tîrziu și noi, și ne-am speriat”, ne-a mai spus pictorul Boca. Una peste alta, timpul s-a scurs prin clepsidra vieții, iar maestrul a rămas cu multe amintiri și o mînă de prieteni, pe care Bunul Dumnezeu l-a ajutat să-i revadă după 43 de ani. „Ce să vă mai zic? A fost frumos”, a conchis Ilie Boca. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns