Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Iacint
Din învățătura Sfîntului Vasile cel Mare: „Vădit lucru este că mulți oameni, astăzi, nu se mai îngrijesc de păzirea poruncile Mîntuitorului, ci se supun mai mult obiceiului și poruncilor omenești. Pentru că, a petrece prin munți și prin pustietăți, a se zăvorî pe sine în închisoare, și mînca o dată pe zi, și în tot chipul a se feri de pîine și de apă, și a purta haine aspre de păr, și a-și înfășura trupul său cu fier, și a umbla desculț, și a se culca pe pămînt, și a fugi de vorba multă, toate acestea sînt învățături bine așezate de Sfinții bărbați, Cei ce fac acestea sînt datori, însă, mai întîi, să păzească poruncile Domnului, adică: îndelunga-răbdare, adevărul, gîndul smerit, înfrînarea, neaducerea aminte de rău, neîmpătimirea pentru cele de aici, credința și dragostea cea nefățarnică, fără de care este cu neputință să placem lui Dumnezeu. Se cade, dar, cu adevărat, a le păzi pe acelea și pe acestea a nu le lăsa, și a ne feri de fapte rele, după porunca lui Dumnezeu. Deci, să fugim de mînie și de gîndul rău, de blestem și de ocară, de desfrînare, de îngîmfare și de slavă deșartă, de minciuni și de clevetiri, de vrajbă și de invidie și de toată răutatea. Eu, pe cel ce nu păzește aceste porunci ale Domnului spuse mai sus, ci se jură, și minte, și ocărăște, și se bucură de răul altora, nu-l primesc nici măcar de și-ar petrece toată viața în sac și în cenușă, și chiar de n-ar primi nici un fel de hrană. Fiindcă ei socotesc că este mai bine să se împărtășească din bucate, cu mulțumire, și să-și măsoare pentru sine o pustnicie după putere, decît să se ție numai de obiceiurile omenești și să nu se îngrijească de poruncile Domnului. Am văzut pe mulți, avînd înfrînare desăvîrșită și purtîndu-și trupul aproape mort, de multă pustnicie, peste măsură și mult erau slăviți de oameni. Știu că înfrînarea gonește și pe draci, cînd are, ca temelie, poruncile Domnului și ferirea de rele. Dar, după aceea, văzîndu-i, pe unii dintr-înșii, jurîndu-se și mințind și ocărînd, i-am rugat, zicîndu-le: «O, fraților, de vreme ce faceți învățăturile Sfinților bărbați, siliți-vă și la poruncile Domnului. Feriți-vă de sfaturile cele viclene, de jurămînt și de blestem, de minciuni și de gînd rău și de toate celelalte.» Ei, însă, n-au primit sfatul acesta. Prin aceasta, s-a dovedit că ceea ce făceau ei, era pentru slava omenească și mai mult nimic. Pentru că pustniceasca înfrînare are durere și osteneală trupească, iar, pentru a se feri de minciuni, de ocări și de blesteme, este trebuință de luare aminte. Pentru că pe acestea le-a legiuit și le-a așezat Hristos, Întemeietorul de Lege, pentru care și pedepsește, cu osînda, pe cei ce le calcă”. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns