Mihaela BUFNILĂ
În umbră se află toate lucrurile pe care nu le vedem în timpul zilei din pricina lumini orbitoare a soarelui. Cele pe care nu le putem număra ori prețui, cele cu care nu putem plăti factura Romtelecom, pe care nu le putem schimba în euro și nici oferi în schimbul a ceva anume, cele care lunecă parcă pe lîngă noi și despre care mai tîrziu spunem că ne-au influențat, marcat sau chiar schimbat viața.
În umbră se află toate lucrurile de care nu avem nevoie, dar fără de care ființarea noastră profundă și adevărată ar fi doar o palidă și artizanală copie a vieții. Sînt lucrurile care ies din galopul narativ ce ne mînă și ne aleargă cît e ziua de lungă și se ordonează tăcute și răbdătoare spre observare și răsfrîngere. Aici sînt gesturile mărunte făcute de ceilalți pentru noi sau de noi pentru ceilalți, zîmbetele, gratuitățile, fluturările de mînă, parfumurile, luminile piezișe ori sunetele despre care nu știi niciodată sigur cînd s-au petrecut, ci doar că s-au petrecut cîndva.
În umbră sînt schimbările de stare, de dispoziție, de chef, pe care nu le putem pune pe seama a ceva anume, schimbările mărunte cît o boabă de piper despre care nu credem că mare putere ar avea asupra noastră.
În umbră rămîn bunele intenții și pornirile mărețe, ceea ce nu apucăm să facem și sperăm să săvîrșim cîndva, acolo zac paralizate elanurile, promisiunile și legămintele, cuvîntul de onoare, probitatea neinstituționalizată, adică tot ceea ce nu poți face atunci cînd nu te vede și nu te știe nimeni numai pentru că sinele tău stă de veghe.
În umbră sînt amintirile pe care le alungăm – „la asta o să mă gîndesc mîine” – pentru că altceva este la rînd, ceva mai presant, mai profitabil, mai arzător, mai concret, ceva de făcut, nu de scos din cufăr și scuturat de praf. Acolo încă se îmbujorează adolescentul și încă se înspăimîntă ce a mai rămas din copilul din noi. Acolo este ceea ce nu piere și nu se pierde, ceea ce nu poate fi luat nici cu hapca și nici în baza Legii x.
În umbră rămîne uneori ceea ce sîntem de fapt sau ceea ce am fi putut să fim dacă, vai! viața … de parcă alegerea nu ar fi tot a noastră.
În umbră sînt măruntele fapte mărețe despre care nu vorbim ca să nu stricăm totul, salvările, eliberarea, facerea de bine, ajutorul și mîngîierea. Acolo se află toată gloria mută de care ne acoperim cu toții în trecerea de la o zi la alta, faptele care nu rotunjesc conturi, actele care nu aduc medalii, trăirile care nu servesc la nimic decît la ființarea noastră coerentă, conștientă și în bucurie.
În umbră rămîne singura călătorie posibilă, care este drumul către înăuntrul și nu în afara sinelui.
În umbră sînt toate acestea, lucruri pe care pe care nu le vedem în timpul zilei din pricina lumini orbitoare a soarelui.
Lasă un răspuns