• comuna Pîrgărești are peste jumătate din populație plecată în Italia • casele și mașinile luxoase au umplut peisajul plin de gropi
Situată la cîțiva kilometri de Tîrgu Ocna, într-un peisaj dominat de dealuri, comuna Pîrgărești era pînă acum cîțiva ani o așezare săracă, cu oameni care lucrau pămîntul ca să-și poată asigura hrana zilnică. La mijlocul anilor 1990, deși circulația în spațiul Schengen nu era liberă pentru români, mulți locuitori, cu mic, cu mare, au pornit fie prin Ungaria, fie prin Iugoslavia, către Italia. Acolo au găsit de muncă, în special în domeniul construcțiilor. După cîțiva ani buni de lucru prin Peninsulă, fiii rătăcitori au revenit acolo unde au copilărit. Și-au construit case, cu cîte două sau trei etaje, le-au aranjat în stil occidental și, astfel, comuna a devenit peste noapte raiul mașinilor de lux. Cine își putea imagina că într-o comună aproape uitată de lume, unde doar la alegeri mai calcă vreun ștab, vor apărea puzderie de mașini străine, care mai de care mai luxoase.
Românii s-au organizat bine în Italia, și-au făcut firme de construcții la care au angajat alți români, singurii dispuși să lucreze pe sume considerate de occidentali ridicole. Dacă întrebi prin satele din Pîrgărești cum de au reușit în doar cîțiva ani să-și ridice palate și să-și cumpere limuzine, primești un singur răspuns: „Păi, doar lucrează în Italia. E greu, însă numai cine nu vrea nu muncește”. La fel ca Eugen H., sînt foarte mulți care au început să muncească pe post de zilieri. Tînărul de 35 de ani a petrecut o bună perioadă în Milano. „Am plecat în 1991 prin Ungaria. Am dormit prin gări, prin trenuri, și am trecut în Austria. Acolo am stat mai mult ascuns, dormeam prin boscheți, deși era frig afară. Noaptea parcurgeam cîteva zeci de kilometri pînă am ajuns pe teritoriul italian. Am găsit după cîteva săptămîni de lucru, însă pentru că nu cunoșteam limba am fost nevoit să primesc foarte puțini bani. După cîteva luni am găsit un patron, cu care mi-am făcut o firmă de construcții. Și în prezent lucrăm împreună, ne merge foarte bine și cîștigăm și foarte mulți bani. Cu banii cîștigați mi-am făcut o vilă în satul natal, mi-am cumpărat cîteva mașini pentru familie și am viitorul asigurat. Nu m-aș întoarce să stau definitiv aici niciodată, însă casa o țin pentru concedii”, ne-a povestit Eugen, tînărul venit în concediu cu familia, în Pîrgărești. Povești oarecum apropiate au toți cei peste 2.000 de localnici care au părăsit România. Interesant, nimeni nu vrea să se reîntoarcă definitiv. „Investim aici , însă nu-i de trăit. E stres foarte mult, toți vorbesc numai de bani, alții se plîng că nu au ce mînca, deprimantă atmosferă. Măcar acolo nu ai grija zilei de mîine”, ne-a spus foarte sigur pe el un tînăr de 25 de ani, plecat în Italia în anul 2000.
Nici viceprimarul comunei, Robert Adam, nu e mai optimist în privința viitorului. El are nouă membri ai familiei plecați în Italia. „Primul a plecat ginerele meu, în 1994. Apoi a plecat și fiica mea. Am chiar un nepot născut acolo în vîrstă de cinci ani. Ceilalți copii au plecat și ei și, astfel, cu toții sînt nouă. Au mai venit prin România, și-au făcut case în comună, însă parcă nu-i mai trage inima să mai vină. Am fost și noi în vizită, și e cu totul altă viață”, ne-a declarat Robert Adam.
Mașinile luxoase suportă greu drumurile din Pîrgărești
Marele necaz al celor care vin din Italia este că-și distrug mașinile pe drumurile pline de hîrtoape. Este vorba de Drumul Județean 116, de a cărui stare ar trebui să se ocupe autoritățile din fruntea județului. Pe lîngă faptul că era destul de oropsit, apele și-au croit albie chiar prin centrul lui. E un risc și pentru autobuze să mai circule pe acolo. „Am o mașină foarte scumpă și am reușit să o stric pe drumurile din comună. E foarte joasă, de două persoane, și din cauza unui șanț am rămas fără bara de protecție. Nici planetarele nu sînt în stare prea bună, așa că am pierdut foarte mulți bani. Am crezut că de un an încoace s-o mai fi schimbat ceva, însă numai noi dacă venim cu bani și mai pietruim prin fața casei, să mai schimbăm ceva. În rest, slabe speranțe”, ne-a declarat un domn la volanul unui Opel. Unii dintre cei reveniți în țară speră ca la alegerile generale din toamna acestui an să se producă o schimbare, care să aducă bunăstarea românilor. Și, implicit, repararea cît mai urgentă a drumului din comuna lor. (Măriuca BOBOȘA, Cătălin BUZINCHE)
Lasă un răspuns