• în timp ce instituția nu are bani de mobilier, la Tribunal se face pictură frescă • presa nu a fost lăsată să fotografieze „minunea” • unii avocați au șoptit însă că, de fapt, e vorba de un autocolant pus pe pereți • pictura, despre care judecătorul Dumitru Pocovnicu, președintele Tribunalului Bacău, spune că există, a costat nu mai puțin de trei miliarde de lei • Conimpuls a cîștigat lucrarea pentru ridicarea noii clădiri • aceasta trebuia recepționată acum cinci ani, dar nici astăzi nu este gata
Noul sediu al Tribunalului Bacău se înalță semeț și impunător între actualul sediu și clădirea Direcției Apelor Siret. De ani buni se așteaptă inaugurarea noului imobil, în condițiile în care sălile de judecată și birourile magistraților sînt supraaglomerate de oameni și dosare. Aici ar urma să funcționeze nu numai Tribunalul Bacău, ci și Curtea de Apel, urmînd ca în fostele clădiri să funcționeze Judecătoria și Tribunalul comercial. Judecătorul Dumitru Pocovnicu, președintele Tribunalului, a afirmat că fondurile venite pe sponci au tegiversat darea în funcțiune a noului sediu. Un document în posesia căruia a intrat Ziarul de Bacău relevă însă, că pentru unele lucrări, care nu sînt prioritare, s-au alocat sume imense de bani.
În devizul general de lucrări efectuate la Tribunalul Bacău de antrepenorul general al lucrării, societatea Conimpuls, figurează și o lucrare denumită „pictură frescă”, în valoare de 3,1 miliarde de lei. Cu o copie în mînă după respectivul document, i-am cerut președintelui Tribunalului Bacău cîteva lămuriri cu privire la această lucrare, valoarea și calitatea ei. Dumitru Pocovnicu a ținut să precizeze mai înainte de toate că lucrarea a fost aprobată de ordonatorul principal de credite al instituției, în cazul de față Ministerul Justiției, și că aceasta a fost doar o calculație de plată anticipată la momentul semnării contractului de construcție. „Licitația pentru Tribunalul Bacău a fost efectuată în 1998. La vremea aceea s-a făcut un calcul anticipativ, luînd în calcul și rata inflației, pentru că lucrările s-au derulat pe parcursul mai multor ani și era firesc să avem în vedere inflația. Suma care s-a plătit este însă mult mai mică, pentru că și suprafața pictată a fost mult mai mică decît cea contractată inițial”, ne-a declarat Pocovnicu.
El ne-a explicat că antrepenorul general a denumit aceste picturi „fresce murale digitale”, iar proiectul a fost conceput pe calculator. „Astfel de picturi fresce au fost executate în patru săli de ședință, în trei cabinete ale conducerii Curții de Apel și a Tribunalului, precum și în foaierul pentru public. Lucrările, după picturi clasice celebre, au fost alese de comun acord de beneficiar și constructor. Exact același gen de pictură a mai fost s-a făcut și la Tribunalul din Botoșani, acum cîțiva ani”, a mai precizat Pocovnicu.
De ce avea nevoie un tribunal de o astfel de pictură? Judecătorul Pocovnicu susține că proiectantul, firma Vanel Impex, a făcut un memoriu la Ministerul Justiției prin care arăta că o instituție de justiție nu are prestanță, dacă este placată cu faianță pe pereți și gresie pe jos, materiale nu numai inestetice, ci și casabile. De aceea, cel mai potrivit ar fi fost aplicată pe pereți o piatră de Bașchior și granit pe jos.
„Antrepenorul general a subconctractat această lucrare firmei Seltea din București pentru 1,4 miliarde de lei, sumă care a fost achitată integral. În documentația tehnică atașată la dosar sînt explicate fazele execuției și unde se regăsesc costurile”, ne-a mai spus Pocovnicu.
„Le-am văzut, sînt niște colante aplicate pe perete”
Firma trebuia să picteze pe 63 de metri pătrați de pereți, atît cît e prevăzut în contract. E vorba despre reproduceri după picturi clasice. Cel puțin așa ni s-a precizat, pentru că de văzut nu le-am văzut. Președintele Tribunalului nu avea la el cheile de la imobil, acestea fiind ținute de constructor, firma Conimpuls. Nici la Conimpuls nu am avut mai mult succes. Președintele firmei, Vasile Deju, ne-a declarat că nu se face să intrăm acolo înainte de inaugurare. „Este plin de praf, e murdar, nu-i gata încă. Oricum, lucrarea nu este recepționată și o să vă facem o invitație la inaugurare să vedeți cum arată. Lucrarea a fost executată cu specialiști din Italia și e o combinație de pensulă cu tehnci de calcul. De ce trebuie să fotografiați acum, aveți răbdare pînă la inaugurare”, ne-a cerut Vasile Deju, președintele Conimpuls. El ne-a mai spus că nu știe cînd va fi inaugurată clădirea, întrucît nu mai depinde de el aceasta. „Tribunalul trebuie să cumpere mobilierul și nu au fonduri pentru asta. Noi, la rîndul nostru, nu o putem preda așa, trebuie să așteptăm să fie mobilată”, ne-a mai precizat Deju. Doar cîțiva avocați au văzut interiorul noului sediu al Tribunalului, care ne-au declarat că pe pereți nu este vorba de nici un fel de fresce. „Ce fresce? Vedeți-vă de treabă! N-oi fi eu un specialist, dar acolo nu-i în nici un caz ceea ce se înțelege prin pictură pe zid. Sînt niște colante băgate într-o ramă de aia prețențioasă, adusă tot de firma aia din București căreia i-a intermediat contractul Conimpulsul. Am auzit că cică ar fi fost plimbate atît de mult, că ar fi putut face înconjurul lumii doar, doar le-o mai crește prețul”, ne-a spus rîzînd unul dintre avocați. „Sînt ca niște postere de alea, de le pun tinerii pe la căminele de nefamiliști, doar că sînt mai mari. N-am înțeles de ce le-au mai pus în ramă”, ne-a mai șoptit și un alt avocat cînd a auzit despre ce-i vorba.
Cum a cîștigat Conimpuls lucrarea?
Antrepenorul general al lucrării este firma Conimpuls, firmă care, la data semnării contractului, îi aparținea lui Sergiu Sechelariu. Acesta a renunțat la acțiunile pe care le deținea la Conimpuls în 2000, în momentul în care a fost numit secretar de stat la Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței (MLPAT). Potrivit spuselor președintelui Tribunalului, lucrarea a fost contractată în decembrie 1998, iar din comisie au făcut parte vicepreședintele de pe atunci al instituției, judecătorul Iulian Huiban, un reprezentant de la Ministerul Finanțelor, unul de la MLPAT, adică tocmai de la ministerul la care era secretar de stat Sergiu Sechelariu, și doi reprezentanți de la Ministerul Justiției, cel care dădea banii în calitate de ordonator principal de credite. Licitația de execuție a proiectului a fost cîștigată de firma Vanel Exim, firmă obișnuită cu astfel de lucrări de la MLPAT, unde are contracte destul de consistente pentru proiectarea locuințelor ANL. Patronul firmei Vanel este un apropiat al lui Sergiu Sechelariu. Contractul de execuție a lucrărilor de construcții a fost adjudecat de firma Conimpuls contra sumei de 12, 9 miliarde de lei, iar lucrarea trebuia predată „la cheie” în decurs de 12 luni. De atunci și pînă astăzi au trecut cinci ani și clădirea noului Tribunal este tot nerecepționată de beneficiar. Din nou, Dumitru Pocovnicu este cel care oferă explicația: „Nu au fost fonduri. Practic din vina noastră nu s-au finalizat lucrările. În primul an, conducerea Curții de Apel și-a manifestat intenția de a-și muta sediul aici, și atunci am făcut un alt memoriu la Ministerul Justiției, prin care ceream acordul. L-am obținut, dar asta a însemnat reproiectarea compartimentărilor și regîndirea întregului sistem de utilități: curent electric, lucrările de telefonie, instalația de aer condiționat, rețeaua de calculatoare, ceea ce a dus la creșterea costurilor de execuție. An de an, au tot fost reactualizate prețurile și s-a ajuns acum că, după ultima reactualizare, clădirea costă 98 de miliarde de lei”, ne-a mai spus Dumitru Pocovnicu. Cert este că o clădire care ar fi trebuit să fie gata într-un an și predată „la cheie”, nu este recepționată nici pînă în prezent de beneficiar, iar costul lucrărilor a crescut ca Făt Frumos de la o lună la alta, de s-a ajuns, de la nici 13 miliarde de lei, la aproape 100 de miliarde de lei. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns