Puțini, e drept, au vederea atît de ageră și neîncrederea atît de avizată ca să-și dea seama de un asemenea spectacol dat pe scena politicii românești, de cine altul decît de patronul celor trei roze și, implicit și șeful Guvernului, Adrian Năstase, în căutarea dramatică a recuperării electoratului pierdut! Căci ce altceva este toată zvîrcoleala asta, la nivel de partid și de Guvern, decît un spectacol cu o piesă mediocră susținut la un concurs la care rolul actorilor titulari l-au luat dublurile, iar rezultatele se vor „afișa” la toamnă, după alegerile generale? Înfășurat în mantia nepăsării față de un popor deja vlăguit și cu scutul celor trei roze într-o mînă, a dat semnalul de strîngere a trupelor pentru a porni în cruciada rozelor împotriva tuturor celor care-i stau în cale. Asta spre a-și asigura încă un mandat de supremație în Parlament și (de ce nu?), chiar la funcția supremă în stat!
Iată ce scria filozoful german Spranger despre astfel de oameni: „Omul politic este, deci, omul care se afirmă și se accentuează pe sine însuși, care nu urmărește decît să se descurce și să se impună în pofida a tot și a toate. De aceea nu simte pentru ceilalți o cordialitate autentică, ci dispreț (…). Cine vrea să fie cineva nu poate trăi pentru ceilalți”.
Așadar, ne aflăm în punctul culminant al atrofierii simțului de obiectivitate și adevăr al acestui „cruciat”, deoarece nu-l mai interesează „morala turmei”, cum a denumit Nietzsche interesul pentru bunăstarea societății. Îl interesează, doar, anihilarea pentru orice mijloace a Opoziției, care a luat amploare în ultimul timp, ca un aluat bine dospit. „Pentru că un om care ar dori să fie bun în tot ce face trebuie să-i distrugă în jurul său pe cei care nu sînt ca el”, spune Machiavelli în „Principele”. „Este, de aceea, necesar ca un principe care dorește să se mențină, să învețe să poată să nu fie bun și să se servească sau să nu se servească de această facultate, după nevoi. (…) Dacă scopul statului o cere, Principele nu trebuie, deci, să se teamă de faima de a fi crud”.
Ei bine, e suficient să aruncăm o privire prin hățișurile politice ale P.S.D. ca să ne dăm seama că „Principele” nostru, Adrian Năstase, nu s-a temut deloc să fie crud cu populația în acești ani de guvernare, punîndu-i în cîrcă fel de fel de biruri, ba dimpotrivă! Asta a reținut el din „Principele”, deși ar fi putut găsi o morală mai bună. Dar „scopul scuză mijloacele”, vorba lui Machiavelli. Scopul său fiind, în viziunea sa, abandonarea umanismului din politica sa în favoarea satisfacerii tuturor cerințelor impuse de cei în fața cărora se roagă și se-nchină pentru ca țara noastră să intre în U.E., ca țel suprem al guvernării sale „istorice”! Că nu e bine nu trebuie s-o mai spun eu. Recent, un post de televiziune a prezentat imagini din Zărnești despre viața miilor de oameni care au rămas fără locuri de muncă (prin închiderea Fabricii de biciclete), trăind doar din indemnizația pentru copii! Cumplită viață! Același lucru s-a întîmplat și la Tohan cu cei care lucrau la Uzina de armament, care aduceau țării (cu 14 ani în urmă), două milioane de dolari pe an! Dar a trebuit scoasă la mezat, ca multe altele, ca să nu mai avem cu ce face concurență celor care ne dictează astăzi ce, cum și… cît să producem! Așa am ajuns! De rîsul lumii! Să îmbrăcăm, să încălțăm și să mîncăm numai produse de import, cînd altădată exportam de toate în 145 de țări! Adrian Năstase, în loc să ia măsuri împotriva înfometării populației, sau să se războiască cu mafioții și cu toți neaveniții din Romnia care-au venit cu cîțiva dolari în buzunar, iar acum pleacă cu miliarde provenite din vînzarea obiectivelor achiziționate pe mai nimic cu ajutorul mafiei locale, „cruciada rozelor” și-a îndreptat tunurile spre cei care-i stau în cale: Opoziția! Străinii vin și pleacă, dar Opoziția rămîne un pericol permanent! Oricînd îi poate face un pocinog, așa că trebuia contracarată, eventual chiar scoasă de pe eșichierul politic al țării! Cît despre mafie, șeful Guvernului nici nu a auzit de așa ceva, deși sînt destui oameni politici în solda ei chiar în cele mai înalte sfere, deconspirate chiar de serviciile secrete. El, însă, neagă existența lor. Pentru Adrian Năstase și partidul său dușmanul numărul unu rămîne Opoziția, considerată un fel de Bau-Bau cu care încearcă (fără succes) să sperie electoratul român!
A nu se crede, vă rog, că-l judec pe el și pe adepții lui. Nu. Trag, doar, niște concluzii în funcție de evoluția evenimentelor politice ale acestui partid. Atîta doar. De judecat, să-l judece alții și, poate, și cei care citesc aceste rînduri. Vor fi, poate, mai îndreptățiți ca mine, prin obiectivitatea și clarviziunea lor. Cînd și cum se vor desfășura „ostilitățile” între cele două tabere vom afla cît de curînd, iar la toamnă vom afla de partea cui au fost Dreptatea și Adevărul! (Aurel BERARU)
Lasă un răspuns