Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfintei Regina
Din învățăturile sfîntului Ioan din Kronștadt: „Creștine! Pînă mai e vreme, străduiește-te aici pe pămînt să te aproprii de Dumnezeu și de sfinții lui prin credință și evlavie; fii bisericos, hrănește în tine duhul bisericesc, duhul pocăinței, al păcii sfinte, al gîndirii la Dumnezeu, al iubirii, blîndeții, smereniei, răbdării, bunei-supuneri, mîntuirii. Să nu te ții semeț, să nu disprețuiești Biserica, Maica ta, cea care te mîntuiește; mergi deseori la biserică la vremea dumnezeieștilor slujbe, stai smerită, ascultă, cugetă, sau citește și cîntă. Dacă nu te vei apropia acolo de Biserică și, prin ea, de Dumnezeu, vei rămîne străin și de ea, și de Dumnezeu, iar după moarte, Dumnezeu nu te va primi la El, iar sfinții Săi se vor lepăda de tine, ca de unul de ei străin cu duhul și cu starea inimii și a gîndurilor și vei fi izgonit într-o țară străină, într-un loc întunecos și în care arde foc nedomolit, locul duhurilor căzute și al sufletelor omenești nepocăite. Fii înțelept, ca să nu cazi pradă vicleniei diavolului și să fii vrednic de marea ta chemare.
Aparții Bisericii lui Dumnezeu sau obștii credincioșilor în Hristos; această Biserică este Trupul cel Unul al lui Hristos și Hristos Dumnezeu este Capul ei. Ești oare un membru vrednic al acestei obști, duci oare o viață sfîntă, te căiești neîncetat, cauți să-ți îndrepți inima și viața, năravurile, gîndurile, simțămintele, intențiile, năzuințele, întreaga ta purtare? Ești oare un mădular al ei viu sau mort? Oare te vor primi sfinții, cînd vei trece din această viață vremelnică la cea veșnică? Nu te vor lepăda ca pe un mădular putred, urît mirositor, netrebnic? Nu va fi oare partea ta cu cei lepădați de Dumnezeu? – Grăbește-te să mai îndrepți ceva, să-ți îndrepți toată purtarea. Ți s-a dat vreme pentru aceasta.
Lucrarea mîntuirii sufletelor noastre este un lucru foarte mare și foarte înțelept și acest lucru, această artă trebuie învățată de la cei care au descoperit și au împlinit acest lucru. Dar acest lucru al mîntuirii, al pocăinței se descoperă cu deosebire sfinților, ca unii ce s-au străduit îndeosebi, să și-o însușească și înfăptuiască, într-un chip plăcut lui Dumnezeu și mîntuitor sufletului. Sfinții ne-au lăsat această moștenire duhovnicească, această artă a pocăinței și mîntuirii prin Biserica Ortodoxă, așezînd în ea, ca într-o visterie sigură, toată înțelepciunea lor, cuvîntul lor, strădania, iscusința și experiența lor. De la ea trebuie să învățăm pocăința și mîntuirea. De la ea trebuie să învățăm pocăința și mîntuirea. Iată, toți am mers și mergem la slujbele bisericești, la cele de duminică, din zilele de sărbătoare, la cele obișnuite și la cele din Postul Mare. Toate aceste slujbe ne învață pocăința și mîntuirea”. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns