Ghicitoarele, cele mai exasperante creaturi

La vîrsta noastră nu e de mirare că orice am face este o problemă, fie pentru noi, fie pentru cei din jur. Și uite așa toți încearcă să rezolve probleme. Care nu are de ajuns pentru el, se preocupă, bineînțeles de problemele altora. De parcă nu am fi sătui de gînduri negre, trebuie să se găsească cîte un „coate goale” care să te chestioneze pînă te convinge că ai probleme și, dacă nu ai, nici o grijă, îți crează el! Acum, pe bune, cine credeți că sunt cele mai exasperante creaturi? Vă spun eu: fustangițele din parcuri. Nu se poate să nu vi se fi întîmplat într-o după-amiază liniștită petrecută cu prietenii în parc, cînd vi se pare că nimeni și nimic nu ar putea strica acel moment. Sînteți convinși că nu ați da importanță nimănui. Da? Rămîne de văzut! Nu trec decît două, trei minute de euforie și vă treziți înconjurați de cîteva personaje colorate, care cu un accent specific îți spun: „Săru’mîna domniță. Ia să-ți ghicească țîganca dă bine, dă noroc frumoaso, c-am prins drag de ochii tăi”.

Ei, acum i-acum! Prima grijă este, bineînțeles, geanta. După ce te asiguri că o ții bine în mîini, urmează replica: „Lasă-ne, domnule, în pace!”. Dar, ți-ai găsit să audă fustangița ce îi spui! Începe să îndruge imediat fel de fel de chestii: „Ai avut două mari iubiri, frumoaso, da’ le-ai părăsit…”. Bineînțeles că ți se ridică tensiunea. I-ai trînti ceva în cap, dar te uiți cu jale alături, la restul șatrei care abia așteaptă o victimă. Dacă ești mai impulsiv din fire, începi să te cerți cu „personajul” : „Du-te de aici! Nu auzi că nu mă interesează?”. Bine ar fi dacă ai scăpa așa ușor, dar fustangița nu pleacă.

Dacă ai ghinionul să fie loc liber lîngă tine și „dînsa” e puțin cam obosită sau chiar a „prins drag de ochii tăi” , atunci se va așeza. Enervată de tot, te ridici și pleci. Dar cum ar putea rămîne efortul țigăncii nerăsplătit? Dacă nu plătești de bună voie ghicitul, începe „scumpa de ea” să-și ia revanșa: „Să n-ai parte de casă, de masă, să ai numai copchii din flori” și cîte și mai cîte altele. Cam așa ziua senină în care nu voiai decît să te simți bine, se transformă într-un coșmar gratuit. După ce te îndepărtezi grăbită de afurisitul loc în care ai stat, te gîndești unde te-ai putea duce să îți revii, pentru că vă spun sincer, nu-ți cade prea bine! Începi să-ți faci fel de fel de mustrări de conștiință: cine m-a pus să merg în parc, nu puteam să stau liniștită acasă? În cazul în care ești și puțin superstițioasă, te agiți: dacă se prind blestemele de mine, dacă îmi face vrăji, dacă, dacă… Ultimul meu sfat, în calitate de pățită ar fi: feriți-vă de fustangițe, pentru că ele nu vă feresc pe voi! (Roxana POPA)