SINAXAR Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Eumenie, făcătorul de

minuni

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Iosit de Cupertino

Duminică, 19 septembrie

Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfinților Trofim, Savatie

și Dorimedont

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Mucenic Ianuariu

Din învățăturile sfinților părinți: „Un frate avea necaz asupra altui

frate. Înțelegînd că acela are necaz asupra lui, a mers la dînsul,

vrînd să-și ceară iertare și să se împace cu dînsul. Cînd a bătut la

ușa fratelui, acela n-a vrut să-i deschidă și să-l primească. Iar

acesta, dacă a văzut că nu-i deschide, s-a scîrbit și a mers la un

bătrîn, căruia i-a povestit ce i s-a întîmplat. Bătrînul i-a zis: «Caută,

fiule, și-ți ia seamă că poate ai vreun gînd în inima ta care-ți spune

că tu nu ești cu nimic vinovat, nici i-ai făcut vreun rău, ci el a făcut

rău și este nevinovat. Așa, pe tine însuți te îndreptățești, iar pe el îl

învinovățești. Pentru aceasta, nu-i dă lui Dumnezeu îndemn ca să-ți

deschidă și să te primească, fiindcă mergi la dînsul nu cu adevarată

pocăința, ci cu fățărnicie. Mergi și pune în inima ta, că tu ai greșit și

ești vinovat, iar pe dînsul dezvinovățește-l și așa îi va da lui

îndemnare și umilință, ca să se smerească și să se împace cu tine.»

Căci, îți spun ție, fiule, aceasta este adevărata tămăduire a

sufletului, ca întru toate lucrurile să ne smerim, defăimîndu-ne și

ocărîndu-ne, descoperindu-ne și vădindu-ne înaintea lui Dumnezeu

păcatele noastre, iar nu ale fratelui nostru». Acestea auzindu-le,

fratele s-a umilit în inima sa și a făgăduit că va face după cuvîntul

bătrînului. S-a dus, iarăși, cu smerenie la acel frate, care avea

necaz pe el, să se roage să-l ierte și, bătînd la ușa chiliei, îndată a

auzit și i-a deschis. Apoi, mai înainte de a se pleca sși a-și cere

iertăciune, acela s-a închinat lui cu smerenie, zicîndu-i: „Iartă-mă,

frate, că te-am scîrbit». Și așa, cu dragoste, din tot sufletul,

îmbrățișnîud-se unul cu altul, s-a făcut mare bucurie între dînșii și s-

au împăcat.” (Constantin GHERASIM)