SINAXAR Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Chiriac Sihastrul

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfinților Arhangheli Mihail, Gabriel și Rafael

Un oarecare om de neam bun a sădit o vie și a îngrădit-o cu gard. Apoi s-a dus la casa tatălui său și a zis: „Pe cine voi face străjer la moștenirea mea? Că, de voi lăsa înaintestătători dintre ai mei, atunci îmi vor pierde osteneala. Însă așa voi face: voi pune lîngă poartă un orb și un olog și, de va voi cineva din vrăjmașii mei să-mi fure via, orbul va auzi, iar ologul va vedea. Sau dacă dintre aceștia doi, ar voi vreunul să o fure, ologul nu are picioare ca să meargă acolo, iar orbul, chiar de va merge va cădea în prăpastie”. Și i-a pus pe ei lîngă poartă și s-a dus.

După ce au stat ei multă vreme, a zis orbul ologului: „Oare ce este această bună mirosire, ce se învăluiește pe dinafară de poartă?” A răspuns ologul: „Multe bunătăți, al căror gust este negrăit, ale stăpînului nostru sînt înlăuntru. Ci, de vreme ce stăpînul este mai înțelept decît noi, pentru aceea te-a pus pe tine orb, iar pe mine olog și nu putem nicidecum să mergem la acele bunătăți și să ne săturăm”. A răspuns orbul ologului: „Pentru ce nu mi-ai spus mie de aceasta mai inainte, că n-am fi rămas numai cu dorința și cu lipsa? Căci, deși eu sînt orb, am picioarele puternice ca să te port pe tine; ia coșnița și te așază în spatele meu și eu te voi duce pe tine, iar tu să-mi spui mie calea și toate bunătățile stăpînului nostru le vom culege. Iar cînd va veni stăpînul nostru, vom ascunde de dînsul lucrul nostru. Că de mă va întreba, eu voi zice: Tu știi că sînt orb. Sau de te va întreba pe tine și tu să zici: Eu sînt olog. Și așa, vom fi mult mai înțelepți decît stăpînul nostru”. Astfel, s-a așezat ologul deasupra orbului, au mers și au furat poamele domnului lor. Iar, după o vreme, a venit stăpînul viei aceleia și, văzînd-o furată, a poruncit să aducă pe orb și i-a zis: „Oare nu te-am făcut pe tine bun străjer la via mea. Atunci, pentru ce ai furat-o?” Orbul a răspuns:”Stăpîne, tu știi că sînt orb, că chiar de aș fi voit, nu văd pe unde să merg, ci a furat-o ologul, nu eu”. Atunci a poruncit domnul să păzească pe orb, pîna ce va veni ologul. Cînd a ajuns, cei doi au început a se certa între ei. Ologul a zis orbului: „De nu m-ai fi purtat, n-aș fi putut merge nicidecum, de vreme ce eu sînt olog”. Iar orbul a spus: „De nu mi-ai fi arătat calea, cum aș fi mers acolo?” Atunci domnul a început a-i judeca. Și le-a zis: „Precum ați furat, așa să stea ologul pe orb”. Șezînd ologul pe orb, a poruncit să-i bată fără nici o milă.

Să înțelegeți puterea pildei acesteia: Omul cel de bun neam este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Iar via este pămîntul și lumea aceasta. Iar gardul, Legea și poruncile. Slugile, care sînt cu dînsul, sînt Îngerii. Ologul este trupul omenesc, iar orbul este sufletul. Că au fost puși lîngă poartă, arată că i-a dat omului în stăpînire toate cele pămîntești. Iar, călcînd ei poruncile lui Dumnezeu, pentru aceea s-au osîndit cu moarte. Iar cînd va veni să înnoiască pămîntul și să învieze morții, precum grăiește Pavel, atunci toți cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și vor învia, și vor ieși cei ce au făcut bine, întru învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, întru învierea osîndirii. Că atunci sufletele vor intra în trupuri și vor lua răsplătire după fapte. Și se vor trimite păcătoșii întru întunericul cel mai dinafară, unde va fi plîngerea și scrîșnirea dinților, iar drepții întru viața veșnică.” (Constantin GHERASIM)