Rememorări

… Dreptatea Europei

• 5 ianuarie 1859 – Ziua de soare a Moldovei

… Iași, capitala Moldovei în 5 ianuarie 1859 – „zi frumoasă, cu soare”. „Tot orașul era în picioare încă de dimineață” – scria N. Gane, martor ocular, căruia îi dăm, în continuare, cuvîntul: „Oara 12. Se adună cei 49 de deputați. Unul cîte unul se suie deputații la biurou și rostesc cu mâna pe cruce: «Jur, și Dumnezeu să-mi fie întru ajutor!». Și iarăși unul câte unul se suie din nou la biurou și declară în glas mare: «Votez și subscriu pentru colonelul Alecu Cuza!»… După terminarea votării, președintele constată că colonelul Alecu Cuza a întrunit unanimitatea voturilor, afară de unul singur, a însuși colonelului Cuza, care s-a abținut. Atunci, mitropolitul Moldovei, ridicîndu-se din nou în picioare și împreună cu el toți deputații și tot publicul din tribune, proclamă în numele Camerei Elective și al poporului pe colonelul Alecu Cuza de domn stăpânitor țarei Moldovei. Strigătul de entuziasm care a izbucnit în acele momente din pepturile tuturora nu se poate descrie. Aplauzele, aclămările, zguduiau zidurile palatului. Cu mare greutate, mitropolitul restabili tăcerea și atunci alesul țărei urcă treptele biuroului și depune jurământul după formula următoare: «Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața țarei mele că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele patriei, că voi fi credincios Constituției în textul și spiritul ei, că în toată domnia me voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigoana și ura, iubind deopotrivă pe cei ce m-au iubit și pe cei ce m-au urât, nevrând înaintea ochilor numai decât binele și fericirea nației române. Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie întru ajutor!». Apoi, până a nu se scoborâ domnul de la tribună, Mihail Kogălniceanu, «Privighetorul Moldovei» cum era numit pe atuncea, îl întâmpină la scara tribunei și rosti cu voace adânc emoționată următorul discurs: „Măria ta! După o sută cincizeci și patru de ani de umilire și degradare națională, Moldova a intrat în vechiul său drept, consfințit prin capitulările sale, dreptul de a-și alege de capul său, pre domnul. Prin înălțarea ta pe tronul lui Ștefan cel Mare s-a reînălțat însăși naționalitatea română. Alegându-te de capul său, neamul nostru a voit să împlinească o veche datorie către famila ta, a voit să răsplătească sângele strămoșilor tăi, vărsat pentru libertățile publice. Alegându-te pe tine domn în țara noastră, noi nu am voit să arătăm lumii aceea ce toată țara dorește: la legi nouă, om nou. O, doamne, mare și frumoasă-ți este mărirea! Constituția din 7 (19) august ne însemnează o epocă nouă, și Măria ta ești chemat să o deschizi. Fii, dar, omul epocei; fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria ta, ca domn, fii bun și blând, fii bun mai ales pentru aceia pentru cari mai toți domnii trecuți au fost nepăsători sau răi. Nu uita, că, dacă 50 de deputați te-au ales domn, însă ai să domnești peste două milioane de oameni! Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace și de dreptate; împacă patimile și unele dorințe noi și reintrodu în mijlocul nostru strămoșeasca frăție. Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii domn-cetățean; urechea ta să fie pururea deschisă la adevăr și închisă la minciună și la lingușire. Porți un frumos și scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăiești, dar, mulți ani. Ca și dânsul, fă, o Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin dezvoltarea instituțiilor noastre, prin simțirile tale patriotice, să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale nației noastre, când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împăratului din Bizanțiu că «România nu are alt ocrotitor decât pe Dumnezeu și sabia Sa!»”. După ce Mihail Kogălniceanu își isprăvi discursul, „…toată lumea plângea în tribune, căci bucuria mare ca și durerea mare tot prin lacrimi se exprimă. Afară văzduhul clocotea de sunetul clopotelor tuturor bisericilor din oraș și de bubuitul a 101 lovituri de tun”. (Selecție și adaptare de Eugen ȘENDREA)sadorilor împăratului din Bizanțiu că <Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!