„Față de Octavian Voicu avem niște datorii”

La doi ani de cînd a trecut în veșnicie, poetul iubirii riscă să fie uitat

De sfîntul Ioan n-a fost doar sărbătoare. A fost și melancolie și tristețe, pentru că au trecut doi ani de la mutarea la cele veșnice a lui Octavian Voicu. Pe numele său adevărat Constantin Pușcuță, poetul care s-a stins purtînd pe buze cuvîntul sacru „iubire”, a lăsat o odaie pustie în cultura băcăuană. O odaie, pe podeaua căreia se mai plimbă doar pașii cîtorva prieteni. Pentru că uitarea a lua avînt, un avînt primejdios, semnalat cu îngrijorare de apropiații poetului. „în cei doi ani am dorit să văd republicate o parte din creațiile mai vechi, și publicate ineditele pe care le-a lăsat. Tăcerea editorială m-a surprins. Cred că fiul (Dionis Pușcuță, președintele filialei Bacău a Uniunii Artiștilor Plastici din România, n.red) are destule mijloace ca să-l poată țină în actualitate prin publicarea de volume. Numai lucrările vechi nu sînt suficiente pentru promoțiile noi de cititori, fie ei elevi sau studenți. Pe Octavian Voicu îl știm noi, cei care l-am cunoscut, dar nu-l mai știu alții, care vin din urmă. Asta e problema”, ne-a declarat criticul literar Constantin Călin. în opinia sa, un cuvînt de spus în această privință ar avea și breasla scriitorilor băcăuani „Cred că și asociația scriitorilor băcăuanilor aveau datoria să-l comemoreze. Poate că o face acum la împlinirea a doi ani. Față de Octavian Voicu sînt niște datorii. Așa cred”, a mai spus apreciatul critic băcăuan.
Precizăm că Octavian Voicu a fost membru al Uniunii Scriitorilor și a scris mai multe volume de poezie: „Ce întemeiază privighetoarea, „Viața pe rod” (1975), „Cît ești lumină” (1979), „Cartea locului” (1986). De asemenea, în perioada dintre 1986-1998, a consemnat o aparție frecventă în reviste literare consacrate „Ateneu”, „Cronica”, „Contemporanul”, „Jurnalul literar”, „Convorbiri literare”. între 1985-1992, a fost secretar literar-director al Teatrului de Animație Bacău. între 1992-1996, a activat în calitate de consilier teritorial al Inspectoratului pentru Cultură Bacău. Ultima distincție primită a fost „Premiul de excelență”, înmînat de „Ziarul de Bacău” și „Deșteptarea” în cadrul „Galelor Jurnalismului” care au avut loc la finele anului 2004, la sala „Ateneu”. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!