„Pacea” unui ziarist

Dragul nostru, ne-ai lăsat pe noi, prietenii tăi, și mai singuri decît cum sîntem în mod „firesc” pe acest pămînt al prea-multor suferințe și al tuturor „deșertăciunilor” de care făcea vorbire Ecleziastul… Aveai de-acum o vîrstă frumoasă, venerabilă, dar o nemiloasă predestinare te-a răpit dintre noi prea devreme! Trecerea în „ființa neființei” survine întotdeauna cînd o așteptăm mai puțin (moartea, de care Apostolul Pavel spunea că la sfîrșitul „timpului” va fi învinsă, de fapt e bine nici să n-o așteptăm, dacă tot dă ea peste noi!). Ai fost unul din gazetarii rari ai jurnalisticii românești contemporane, ai fost corespondentul țării noastre pe multe din meridianele lumii în vremuri de restriște, ai trăit epoca ce ne-a fost dată („clipa cea repede”) ca un „participant”, martor și cronicar, ai semănat cu scrisul tău fărîme de lumină, și cînd, la răscruce de istorii, părea că te-ai retras să-ți dărui liniștea și răgazul meritat de după o viață de muncă, ai creat, ai „inventat” și ai întreținut flacăra vie a prieteniei în Asociația Culturală de Prietenie România-Israel, „asociația noastră”, în care ne-am dat mîna și-am imaginat punți durabile de înțelegere și armonie între cele două pămînturi sfinte: Israel și România, în fapt amîndouă „țările noastre”, cum ne plăcea nouă să le numim, aproape uitînd care dintre noi e de-o credință și care de cealaltă, fiind de acord că în viitor „iudeo-creștinismul” trebuie să ajungă unul și același crez întru mai dreapta cinstire a speciei umane, fii ai aceluiași UNIC DUMNEZEU! Ai fost om bun, VICTORE, om de cuvînt cald, ai știut să creezi în jurul tău loc de aleasă comunicare, de rodnică petrecere a timpului cel atît de neiertător! Din marea ta iubire de adevăr și gînduri curate s-au iscat și cărțile tale de proză, poezie, reportajele tale de cultură și învățătură, evocările, paginile vibrante de aduceri-aminte. PACEA la care noi toți prietenii tăi dimpreună cu tine am sperat și continuăm a spera, tu ți-ai regăsit-o demn și discret cu un ceas mai devreme… „Pace” ție, VICTORE, „pace” și „nouă”… „Shalom”, pace și binecuvîntare! Nu dispera, dragul nostru, că… moartea omului e scurtă! (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!