Fără prejudecăți

Demon și călău

Mihai BUZNEA

Religia morții pătrunde în casele fiecăruia dintre noi pe calea undelor hertziene. Un adevăr dramatic, tulburător și, deopotrivă, revoltător. Agresiunile la care sîntem supuși clipă de clipă, oră de oră, neîntrerupt și fără putință de a ne feri din calea lor se numesc Televiziune. Aceasta s-a instalat, atotstăpînitoare, peste viața noastră, dominîndu-ne cu autoritate din toate punctele de vedere: intimitatea, decența, preferințele, atitudinea, faptele. Promovînd cu asiduitate violența, pe care a transformat-o într-un cult al păcatului. Zilele acestea de început de an ne-au confirmat și reconfirmat ceea ce, de altfel, știam și simțeam de foarte multă vreme, de cînd televiziunea s-a transformat, din mijloc civilizator, în rege și stăpîn cu chip de demon și de călău. Ea/ele ne-au făcut părtași și la cele trei tragedii petrecute în tot atîtea colțuri de lume; trei vieți care începuseră să înflorească, frumos și firesc, s-au curmat brusc în același chip și din aceeași cauză. Doi băieți – unul american, iar celălalt pakistanez, dar și o fetiță indiană, s-au spînzurat imitînd jocul morții la care fuseseră martori urmărind pe sticlele televizoarelor execuția fostului dictator irakian Saddam Husein. Niciunul dintre acești copii nu împlinise vîrsta de 10 ani. Victime inocente. Ale curiozității infantile, predispoziției la mimetism și/sau tulburărilor puternice de afect produse de imaginile șocante, terifiante transmise din Bagdad. Cu consecințe imprevizibile și ireparabile. Fără vinovați direcți, ci doar cu aceeași obsedantă întrebare: de ce?
în numele libertății de expresie și al dreptului la informare, televiziunile de pretutindeni și-au arogat, în marea lor majoritate, misiunea și rolul de a ne face părtași la tot ce se-ntîmplă în lumea noastră în acest început de mileniu așa-zis civilizator. Aproape fără nici un criteriu moral și de decență; aproape fără nici un criteriu de selecție și oportunitate. Micile ecrane, mai mari sau mai mici, s-au transformat, astfel, în țevi de eșapare și conducte de scurgere a tuturor formelor abjecte de manifestare a culturii violenței: de la atentatele cu bombe artizanale și atomobile-capcană produse în Orientul Mijlociu și pînă la grandioasele spectacole populare regizate în Coreea de Nord, la Phenian, pentru omagierea „Marelui Lider”, totul nu este altceva decît manipulare grosolană și lipsă de discernămînt în selecția subiectelor, îndobitocire, pledoarie a virtuților răului, care servește să subjuge și să domine rațiunea prin intermediul instinctelor primare (de… primate?!) și al lipsei de criterii valorice. Atacurile banditești, armate, soldate cu numeroase victime, săvîrșite în școli americane, de către proprii elevi; mesajele belicoase și avertizările ultimative ale liderilor Al-Qaeda, reluate pe toate posturile de televiziune din lume; răpirile de persoane, operate de grupări extremiste și revanșarde din Irak și Palestina și cărora le cad victime oameni aleși fără nici un fel de criterii, ci doar cel al terorii, o loterie dramatică a întîmplărilor nefaste; acțiunile grupărilor de esență neofascistă și toate celelalte manifestări generate de germenii răului și prezentate de televiziuni cu insistență diabolică și la ore de maximă audiență, provoacă un impact cu efecte sociale nocive imposibil de cuantificat. Cu ce drept?
Iată o interogație ultimativă de la al cărei răspuns nu sînt absolvite nici televiziunile românești. Dacă ar fi să ne referim doar la conținutul programelor de știri, la scenariile și dialogurile din desenele animate, la emisiunile de „divertisment”, am avea deja un prim-răspuns suficient de edificator: teribilismul ieftin, ratingul cu orice preț, incultura, indecența și infantilismul realizatorilor, obrăznicia și mojicia agresează și domină un public larg, amorf și supărător de periculos prin lipsa de criterii valorice, dar și de reacție. Bătăile din școlile românești, agresarea profesorilor, violurile și crimele la care sîntem făcuți părtași, bădărănia de pe străzi sînt și efecte directe ale contribuțiilor cu care participă posturile tv. Prețul lor este, deja, suficient de mare. Dar acesta poate deveni incomensurabil într-o perspectivă deloc îndepărtată. Nota de plată ar putea fi scăpată de sub orice control și motivație.ari sau mai

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!