Colegiul Național „Ferdinand I” Bacău

Școală cu pretenții de cultură

Ce este cultura? Un termen mult prea vast ca să-l poți defini? Un cuvînt cu o rezonanță mare pe care, încercînd să-l definești, te încurci ca-ntr-o pînză de păianjen în semnificații ce nu acoperă nici pe departe în totalitate sfera sa de definiție?
E un fenomen mult prea amplu și complex și, dacă ne însușim măcar a mia parte din conținutul lui, ne putem declara mulțumiți de propria persoană. Cultura este un domeniu infinit pe care școala încearcă să-l asimileze prin încercări disperate, dar de cele mai multe ori eșuate ( din păcate ).
Tentativele școlii de a transmite elemente ale culturii elevilor se nasc din scopul acestei instituții de a promova valori morale și norme de comportament. însă sunt asimilate ele de cineva, așa chinuite cum sunt? O doamnă profesoară îmi spunea revoltată: „în ziua de azi, noi, cei de la catedră, avem de-a face parcă cu niște elevi surdo-muți, incapabili de a percepe și asimila o părticică din mesajul nostru, de parcă noi am fi dușmanii lor cei mai aprigi”. Nu, nu sunteți în nici un caz dușmanii noștri, îmi permit azi să-i răspund, dar oare ați făcut destul pentru a fi prietenii noștri? Cei ce sunt pilonii de bază ai acestei instituții s-au străduit îndeajuns pentru afirmarea în școală a ideii de cultură? Nu-mi permit să comit eroarea de a generaliza pentru că aș face o grozavă nedreptate profanînd munca și devotamentul acelor dascăli prin fața cărora nu suntem suficient de buni să trecem. Dar, cu regret o spun, există și profesori-recitatori, obosiți, care „tocesc” lecția mai ceva ca noi; profesori dezinteresați pentru care nu mai există nicio diferență între pauză și oră, profesori care nici măcar nu disimulează repulsia față de propriul obiect. Privitor la ultimul aspect, o doamnă profesoară ne mărturisea: „așa cum vouă nu vă place acest obiect, să știți că nici mie, dar nu avem încotro, trebuie să ne suportăm reciproc.”.
Ne dorim cultură într-un mediu al conveniențelor, al ipocriziilor, al defilării unor măști care, dacă ar fi îndepărtate, ne-ar îngrozi prin ceea ce ascund. și ce ne mai rămîne, văzîndu-ne produsul acestui mediu? Nimic altceva dacît să ne autotransformăm, să ne autodescoperim și să ne autovalorificăm; să căutăm singuri să ne cultivăm pentru că nu se reduce totul la școală, procesul de formare continuă o viață. Școala e doar un episod din acest proces care uneori își atinge scopul, alteori eșuează lamentabil. (Mihaela MĂRĂNDOIU – XII A) al conveniențelor, al ipocriziilor, al defilării uno

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!