Osteoporoza – diagnostic (II)

Anamneza (descrierea antecedentelor unei boli) este foarte importantă privind: momentul apariției osteoporozei (lent, progresiv, acut); continuitatea sau discontinuitatea simptomelor; medicația care ameliorează simptomatologia (durerea); vîrsta; sexul; antecedente familiale; mod de viață-noxe (cafea, tutun, alcool, droguri), nivel de trai; tare organice.

Durerea

Durerea apare în faza fracturilor trabeculare (structura intimă a osului) dar și premergător acestei faze cînd, prin scăderea densității minerale osoase, apare durerea ca urmare a instalării congestiei venoase. Dacă osteoporoza nu a fost descoperită întîmplător, cu ocazia unor radiografii, este cazul unei dureri apărute brusc, la un traumatism minim, se poate pune în discuție aproape cu certitudine o fractură patologică de origine osteoporotică. Durerile „de spate” sugerînd o „oboseală dureroasă”, paravertebrală, interscapulară sau lombară, însoțită de ridicarea cu dificultate, lentă, de pe un scaun sau fotoliu sînt caracteristice unei osteoporoze generalizate. Ele sînt relativ permanente și nocturne, scurtează perioada de ortostatism prelungit și se pot remite sau acutiza spontan. Repausul la pat, antialgicele (calmante ale durerii) și antiinflamatoriile, băile calde pot ameliora durerile.

Oboseala – simptom constant în osteoporoză

Pacienții obosesc mai ușor, se scoală mai greu din pat sau de pe scaun, au o senzație de oboseală permanentă. Din această cauză abuzează de antialgice, vitamine și stimulente.

Deformațiile

Acestea apar mai tîrziu, dar nu rareori constituie semnalul de alarmă pentru o osteoporoză ce a evoluat asimptomatic (fără simptome). Ele se datorează tasărilor progresive. Deformațiile se traduc prin cifoză (încovoierea înapoi a coloanei vertebrale), scăderea în înălțime prin tasarea corpilor vertebrali și care antrenează și o lordoză (deformare) lombară, scurtarea trunchiului, gonartroză, picior plat.

Fractura

Fractura osteoporotică este manifestarea cea mai semnificativă a bolii. Poate fi afectat osul în orice punct, dar, de regulă, se rupe acolo unde masa osoasă este mai scăzută, fiind precipitată de traumatisme sau cădere. Fractura de șold constituie cea mai gravă complicație a osteoporozei. Studiile epidemiologice au arătat că imediat în postmenopauză (60-69 ani, predomină) apar fracturi vertebrale și fracturi în 1/3 inferioară a antebrațului. Apoi, la 70-79 ani se produce fractură de col femural sau femur proximal iar la peste 80 de ani, fracturi de femur proximal, la ambele sexe.

Stabilirea diagnosticului

în țările europene și în SUA, 1-1,5% din bugetul anual destinat sănătății se cheltuie pentru tratarea fracturilor la persoanele în vîrstă cu osteoporoză senilă, 0,8 la sută fiind alocate numai pentru tratamentul fracturilor de col femural. Diagnosticul de osteoporoză se stabilește prin urmărirea densității minerale osoase și prin interpretarea scorului T (scor T >-2,5 înseamnă osteoporoză). Indicațiile pentru determinarea densității minerale osoase au în vedere: femeile în peri sau postmenopauză cu risc de fractură, persoane la care un examen cu raze X sugerează osteoporoză, tratament îndelungat cu corticoizi sau alte medicamente, femei cu vîrsta peste 45 de ani care au suferit o fractură, toate femeile cu vîrsta peste 65 de ani. Pentru stabilirea diagnosticului trebuie efectuate examenul radiologic clasic, biopsia osoasă-puncție osoasă la nivelul crestei iliace, osteodensitometrie osoasă (DEXA), tomografie cantitativă computerizată și dozări hormonale-markeri biochimici ai tournover-ului (activității) osos. (Dr. Maria Elena Vamanu – medic specialist endocrinolog, telefon 0745/619064) ambele sexe.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!