JURNALUL UNUI OUTSIDER

Războiul nevăzut

Ioan NEACȘU

Săptămîna trecută vorbeam despre necesitatea suspendării președintelui Traian Băsescu și văd că evenimentele mi-au dat dreptate. Inițiativa PSD a stîrnit o avalanșă de interpretări și declarații care mai de care mai aiuritoare, panicate, sarcastice ori, pe bună dreptate, îngrijorate. Ce se întîmplă în aceste zile face parte din războiul informațional în care sîntem antrenați cu toții, despre care am mai vorbit, dar care este întreținut și întețit cu ajutorul mijloacelor de comunicare în masă. Dacă vechea securitate folosea pentru manipularea informativă a populației „zvoneri” și „răspîndaci”, ofițerii acoperiți din presă – despre care vorbea zilele astea domnul președinte Emil Constantinescu – folosesc foarte sofisticate canale scrise și audio-vizuale pentru un război cu o miză mult mai mare. Problema este: ale cui ordine le îndeplinesc acești ofițeri?; dar ăsta-i alt subiect.
Scenariul cel mai bine pus la punct a fost cel cu bilețelul. Doamna Elena Udrea a afirmat că primul-ministru a trimis un bilețel președintelui în care-i cerea să intervină pe lîngă Parchet pentru domnul Dinu Patriciu; primul ministru afirmă că în viața lui nu a scris așa ceva, toată presa ia de bună afirmația doamnei Udrea și o întoarce pe toate fețele, apoi, după cîteva zile, domnul președinte Traian Băsescu scoate un bilețel care nu avea deloc acel conținut încriminat și spune că primul-ministru a mințit cînd a spus că nu a scris biletul. Și dacă ar fi conținut o rețetă de plăcintă, biletul cu pricina tot ar fi fost o dovadă a faptului că primul-ministru minte. Mai ales dacă „ofițerii acoperiți”, vorba domnului președinte Emil Constantinescu, aveau sarcina de serviciu să susțină acest lucru, pedalînd pe latura emoțională, dar în disprețul oricărei logici.
Un alt exemplu l-am avut sîmbătă, cînd o „ziaristă” postată în fața sediului PSD, unde urma să aibă loc o întrunire, îi întreabă cu tupeu pe cei de la Cluj, abia coborîți din mașină, dacă s-au întîlnit cu domnul Blaga și alți pediști și ce au discutat. Siderați, ei spun că nu s-au mai văzut cu pediștii de șase luni, dar domnișoara insistă, zicînd că are informația din interiorul PSD-ului. Scopul, observat imediat de domnul Ioan Rus, era acela de a schimba agenda discuției care urma: în loc să discute problema suspendării președintelui Traian Băsescu, ar fi urmat să se certe pe tema „trădării”. Formidabil, diabolic mod de a manipula informația! Întrebată de unde știe, evident că invocă atît de cunoscuta „protecție a surselor”. Care surse? Cîteva ore mai tîrziu, de pe trotuarul din fața PSD-ului se relata cu lux de amănunte conținutul discuțiilor, deși încă nu se terminase ședința și doar telepatic s-ar fi putut ști ce se discută înăuntru. (Sau telepatia se face, acum, prin telefonul mobil?!).
Un alt exemplu, de data asta de dezinformare din neștiință combinată cu reacredință: la emisiunea de sîmbătă a domnului Stelian Tănase, o domnișoară blondă îl agresa pe firavul ministru al culturii pe tema castelului Bran, foarte evident neinformată, dar tenace, deși domnul ministru i-a explicat de cîteva ori cum stă chestia cu retrocedarea castelului și cu eventuala cumpărare. Important era ca telespectatorii să fie cît mai indignați pe tema „nu ne vindem țara”!
Doar două-trei ziare și o oră de butonat televizorul sînt suficiente pentru a ne lămuri că recentul semnal de alarmă tras de domnul președinte Emil Constantinescu în legătură cu ofițerii de securitate care manipulează mass-media este de o mare gravitate. Legile „serviciilor” trebuie să interzică foarte strict accesul acestora la mijloacele de informare în masă. La asta aș mai adăuga și ceea ce a devenit pentru mine o obsesie: necesitatea unei legi a presei. Am spus de nenumărate ori în ultimii șaptesprezece ani că cele două drepturi fundamentale ale omului – dreptul la opinie și dreptul la informație – sînt prea importante ca să nu fie reglementate printr-o lege organică. Este și constituțională cererea mea, am mai scris despre asta. Trebuie stabilite reguli clare ale jocului, nu ține apelul demagogic la „codul deontologic” al domnului Cristian Tudor Popescu; dacă sîntem în război trebuie stabilite măcar niște reguli pe care să le respecte combatanții! Așa, oricine poate spune orice despre oricine invocînd „surse” pe care le protejează, mijloacele de comunicare în masă devin mai periculoase decăt niște arme nucleare și crima informațională nu doar că nu este definită, cum cere Constituția, dar poate fi practicată cu nonșalanță fără ca făptuitorul să pățească ceva.
Războiul nevăzut la care asistăm zilnic și care tinde să devină chiar banal de obișnuit face mai multe victime decît cel în care se folosec armele convenționale cele mai sofisticate. la opinie și dreptul la informație – sînt prea importante ca să nu fie r

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!